Tainică visare

Frumoase-s zilele cu tine,

Când primăvara-și poartă cântul,

Când tu te oglindești în mine,

Când lin se scutură caisul.

Și fiindcă mi-e atât de bine,

La brațul tău mă simt o floare,

Al cărei fin parfum mă ține

Plutind aievea ca o boare.

Ai vrea să știi de ce-mi râd ochii?

De ce mi-e inima voioasă?

E pentru că mă-mbraci în rochii

De trandafiri ca o mireasă.

Te mai întrebi de ce ți-s dragă?

Iubitul meu, tu nu știi, oare

Că sunt ființa ce-ți dezleagă

Din ceruri tainică visare?

Cornelia Vîju