Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea I


Stăm de vorbă cu doamna Zoica BRĂILEANU, medic de familie la Cabinetul din Movila Miresii, județul Brăila.


       Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?


 Dacă vă referiți la momentul când am ocupat acest loc de muncă, trebuie să vă spun că, prezentându-mă la un concurs unde singurele posturi libere erau doar în mediul rural, nu am cunoscut ca localizare, din cele ce erau disponibile atunci decât această localitate. Treceam adesea pe aici în drum spre bunicii mei din satul Băile, localitate situată la 60 kilometri de Brăila, spre județul Buzău. Cam acesta a fost momentul de început ce reflectă strict începutul meu profesional pe meleagurile movilene.
Ca să subliniez perioada când eu mi-am descoperit înclinația către medicină, mărturisesc că, încă din copilărie, am fost atrasă de această profesie. Prin participarea mea la Sanitarii pricepuți și multe alte activități școlare ce urmăreau să formeze la elevi competențele de acordare ale primului ajutor în situații de urgență. Așa am aflat că am înclinație și plăcere în a efectua astfel de activități.
Sunt norocoasă, aș spune, că lucrez la țară, în mijlocul unei comunități ce păstrează încă blândețea și respectul față de profesia de medic.
Ca o concluzie, drumul medicinei cred că m-a ales singur; nu-mi amintesc să fi avut perioade de căutări ale unei pasiuni.

  Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi nu, neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Provin dintr-o familie de oameni simpli, muncitori la cunoscuta Întreprindere Promex, persoane oneste, familiste și cu ambiții mari pentru cele două fete ale lor. Mama, chimistă fiind, m-a îndrumat și m-a susținut în visul meu de a deveni medic.

Interviuri cu oameni de succes - avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU, partea a II-a



Stăm de vorbă cu doamna avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU (fostă DUMBRAVĂ) din București:





V-aţi temut vreodată de ceva sau de cineva? Şi dacă nu, cum se derulează viaţa unui om fără temeri? Lipsa temerilor, să fie cumva urmarea faptului că ţelurile nu v-au fost destul de măreţe? Sau că ați fost înzestrat cu aptitudini de învingător?

Ca orice om, am avut temeri, însă ele au fost generate de eventuale lucruri sau situații și nu de oameni. De exemplu, îmi este teamă de spații închise și de îngrădirea libertății.

Orice om poartă în viaţa reală mai multe măşti. Într-o zi râde, în altă zi poate plânge, alteori masca indiferenţei îi acoperă chipul. Uneori, trebuie să schimbăm aceste măşti, deoarece societatea ne-o cere. Ați fost vreodată schimbătoare înaintea oamenilor? 

Nu. Îmi este foarte greu să port o mască, pentru că sunt o persoană deschisă și ușor de citit. Prefer să evit situațiile când trebuie să mă comport nefiresc pentru că nu sunt un bun actor.

Interviuri cu oameni de succes - avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU - partea I


Stăm de vorbă cu doamna avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU (fostă DUMBRAVĂ) din București:


           Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?

În primul rând, vă mulțumesc cu recunoștință  pentru posibilitatea de a vă acorda acest interviu.
Cu siguranță, primul pas pe drumul succesului l-a reprezentat admiterea mea în cadrul Baroului Giurgiu, intrarea în lumea avocaturii cum se spune.

 Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi, nu neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Provin dintr-o familie de profesori de matematică, ambii părinți fiind foarte dedicați profesiei lor. Părinții mei au educat generații întregi de copii și  au reușit să transmită tot ce au avut mai bun și către mine și sora mea. Amândouă am moștenit de la ei o gândire analitică, abilitatea de a comunica foarte ușor și orientarea în a găsi soluții pentru toate problemele de zi cu zi, nu doar... de matematică.

O amintire care vă vine în minte despre părinţi!  De la cine credeţi că aţi moştenit talentul de a vă descurca pe căile atât de întortocheate ale vieții?

Cred că acest lucru se datorează în egală măsură ambilor părinți. Dintotdeauna au format o echipă și s-au completat unul pe altul, reușind să înfrunte toate greutățile vieții. Cele mai frumoase amintiri despre părinți sunt excursiile pe care le făceam împreună în fiecare vacanță, mereu având activități noi și descoperind locuri frumoase împreună.

Școala Altfel, 28 martie 2018

Școala Altfel, 27 martie 2018 - vizită