Vânt de iarnă

Peste dealuri val-vârtej,

Iarna a sosit grăbită,

Poartă cizme și cojoc

Prin zăpada lin cernită.

Vântul calcă-n urma ei,

Șuierând suflă ger mare,

Și vestește pe alei:

S-au dus  zilele cu soare!

Răscolind stratul de nea

Și larg zidind troienele,

Face tumbe prin vâlcea

De nu mai vezi cărările.

Când se-oprește să doarmă

Vântul cu-tăioasa-i spadă,

Din bulgări se înalță

Un frumos om de zăpadă.

Cornelia Vîju