Casa Memorială „Fănuș Neagu” - locul unde copilăria a învățat să scrie cu stele

         Sunt locuri în care timpul își uită pașii, iar amintirile continuă să respire prin lucrurile rămase în urma celor plecați. Locuri în care tăcerea nu înseamnă absență, ci o altfel de prezență, mai adâncă, mai tulburătoare, ca o chemare venită dinspre hotarele nevăzute ale sufletului. Un asemenea loc este Casa Memorială „Fănuș Neagu”, de la Grădiștea de Sus, acolo unde Bărăganul pare să-și fi adunat toate poveștile, pentru a le așeza la căpătâiul copilăriei unuia dintre cei mai mari făuritori de metafore ai literaturii române. De fiecare dată când gândurile mă poartă către acest colț de lume, simt cum se deschide în mine o fereastră către un timp pe care nu l-am trăit, dar pe care l-am cunoscut prin frumusețea cuvintelor sale. Îmi imaginez copilul Fănuș alergând prin praful ulițelor, ascultând șoaptele vântului, descifrând poveștile oamenilor și adunând, fără să știe, acele comori sufletești din care avea să zidească, peste ani, un univers literar inconfundabil.

    L-am îndrăgit pe Fănuș Neagu prin cărțile sale. M-au fascinat libertatea imaginației, îndrăzneala metaforelor, felul în care transforma lucrurile obișnuite în întâmplări extraordinare. În paginile sale, luna nu era doar un astru, vântul nu era doar o adiere, iar câmpia nu se mărginea la hotarul privirii. Toate căpătau viață, glas și o neobișnuită putere de seducție.

Mi-aș fi dorit să-l cunosc îndeaproape, să-i ascult poveștile rostite cu glasul său, să descopăr omul din spatele cuvintelor. Nu am avut această bucurie. Mi-au rămas însă două autografe, pe care le-am privit întotdeauna ca pe două mici daruri ale destinului și amintirea unor întâlniri cu universul său, petrecute acolo unde literatura își are rădăcinile: în casa părintească.

Primăveri cu parfum fănușian

 

 

                                              Primăveri cu parfum fănușian

 

Anul acesta, pe 5 aprilie, ar fi împlinit 90 de ani...

Scriitorul Fănuș Neagu, născut pe tărâm bărăgănean, în localitatea Grădiștea de Sus din județul Brăila, este un nume reprezentativ al literaturii române. Cu plaiul dunărean în priviri, cu văpaia lunii peste creștet, stropit cu vin ce mirosea a Crivăț dincolo de nisipurile imaginației, venind dintr-o țară a hoților de cai, a fost înnobilat cu cele mai năstrușnice clipe de viață care i-au colindat permanent sufletul cu primăveri și taine. Numele lui, evocat în nenumărate rânduri de prietenii săi, dar și de critica de specialitate, aparține unui timp care se dilată în vatra vorbirii, păstrând o putere de dăinuire a cuvintelor.

Prințul metaforei, cum a fost numit, a știut să sculpteze pe muchia cuvintelor și să scrie excepțional, cu o expresivitate literară rar întâlnită. Limbajul fănușian surprinde pe oricine, iar scrierile sale au un farmec deosebit care încântă cititorul și îl determină să nu lase cartea din mână până nu descoperă în întregime povestea. Opera sa, născută sub un petec de cer senin, trasează în imaginația cititorului acea linie fără hotar cu care cucerește privirea oricui.

Din opera sa vastă amintim: Ningea în Bărăgan - povestiri, Dincolo de nisipuri – nuvele, Îngerul a strigat – roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe – roman, Cartea cu prieteni – însemnări, În văpaia lunii – nuvele, Insomnii de mătase – însemnări, Întâmplări aiurea și călătorii oranj – publicistică, Scaunul singurătății – roman, Amantul Marii Doamne Dracula- roman.