Anul acesta, pe 5 aprilie,
ar fi împlinit 90 de ani...
Scriitorul Fănuș
Neagu, născut pe tărâm bărăgănean, în localitatea Grădiștea de Sus din județul
Brăila, este un nume reprezentativ al literaturii române. Cu plaiul dunărean în
priviri, cu văpaia lunii peste creștet, stropit cu vin ce mirosea a Crivăț dincolo
de nisipurile imaginației, venind dintr-o țară a hoților de cai, a fost
înnobilat cu cele mai năstrușnice clipe de viață care i-au colindat permanent
sufletul cu primăveri și taine. Numele lui, evocat în nenumărate rânduri de
prietenii săi, dar și de critica de specialitate, aparține unui timp care se
dilată în vatra vorbirii, păstrând o putere de dăinuire a cuvintelor.
Prințul metaforei, cum a fost numit, a știut să sculpteze pe muchia
cuvintelor și să scrie excepțional, cu o expresivitate literară rar întâlnită.
Limbajul fănușian surprinde pe oricine, iar scrierile sale au un farmec
deosebit care încântă cititorul și îl determină să nu lase cartea din mână până
nu descoperă în întregime povestea. Opera sa, născută sub un petec de cer
senin, trasează în imaginația cititorului acea linie fără hotar cu care
cucerește privirea oricui.
Din opera sa vastă
amintim: Ningea în Bărăgan -
povestiri, Dincolo de nisipuri –
nuvele, Îngerul a strigat – roman, Frumoșii
nebuni ai marilor orașe –
roman, Cartea cu prieteni – însemnări, În văpaia lunii – nuvele, Insomnii
de mătase – însemnări, Întâmplări aiurea și călătorii oranj – publicistică, Scaunul
singurătății – roman, Amantul Marii Doamne Dracula- roman.
