Rătăcind pe căile sufletului

În loc de prefață...

Cartea Rătăcind pe căile sufletului s-a creionat în gândul meu pe parcursul unei slujbe religioase ce-o ascultam în biserica din satul meu. Îmi amintesc că era Duminica Floriilor, iar cuvintele preotului au trezit în mine dorința de a așterne pe hârtie versuri cu temă creștină. În fiecare zi dedicam câteva momente rugăciunii personale, care lua forma unei poezii și astfel, trăiri după trăiri, întrebări după întrebări s-au perindat în inima mea, descoperindu-mi propria căutare interioară, pe care o conștientizam sau nu.

 Poeziile din acest volum reflectă momentele mele de smerenie, de pocăință sau frică de a nu pierde iubirea lui Dumnezeu.

Cu toții ne dorim să împlinim în viață tot ceea ce ni se potrivește, ceea ce ne reprezintă, însă cu toată străduința, avem uneori sentimentul de gol interior, gol pe care doar Divinitatea ni-l poate umple.

 Rătăcind pe căile sufletului reprezintă propriul zbucium ce l-am simțit pe calea vieții care, pe alocuri, a fost mai largă ori mai îngustă.

Este conturul traseului meu spiritual, pași spre evoluție, rânduiți după alegerile ce le-am făcut. O meditație asupra sufletului, setea acestuia de a-și găsi liniștea, sprijinindu-se permanent pe puterea rugăciunii care eliberează și vindecă. Din dorința fierbinte de a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, am trecut repede de la o stare la alta, mi-am întrebat cugetul, l-am ascultat și i-am adunat lacrima în căușul inimii. Și astfel, recunosc, m-am eliberat de toată neliniștea strânsă în el la momentul respectiv.

Preocupată de rutina zilnică, aproape că uitam să mai sădesc în suflet dorința de Dumnezeu, nădejdea de a culege roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credința blândețea și înfrânarea. Uitam să caut repere, să iubesc și să cred, să-mi șlefuiesc permanent ideile, sentimentele și să le trec prin sita purificării sufletești. Când îmi reveneam din rătăcire, îl chemam pe Hristos în rugăciune...

Sper ca prin intermediul versurilor acestui volum, să reușesc a trezi și-n gândul cititorilor întrebări prin care să-și cerceteze interiorul  atât de fragil al sufletului.

                                                                                                                                                Autoarea

Postfață

          „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află și celui care bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8).

         Aceste cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos, din Sfânta Scriptură, sunt adresate tuturor oamenilor care vor trăi până la sfârșitul veacurilor. Orice creștin ar trebui să-și însușească aceste cuvinte.  A fi creștin înseamnă a fi căutător în lumea în care trăim și a ajunge la cunoașterea adevărului, iar adevărul este Cel care ne va face „liberi” (Ioan 8,32).

         Poeziile Corneliei Vîju sunt o mărturie a sufletului ei călător și căutător pe calea acestei vieți. Cu un suflet nobil, curajos și ambițios, Cornelia Vîju exprimă în poeziile sale multă dragoste, sinceritate și smerenie față de Dumnezeu, spre Care inima ei însetează și tânjește:  „Să Te urmez în credință/ Este, Doamne, al meu țel,/ Parcă zboară a mea ființă/ Și în toate-s plin de zel”, așa cum ea însăși mărturisește într-una din poeziile sale.

                                                                                                                        Preot Marius Sinca

După multe reușite pe plan editorial, la care am luat parte cu o deosebită  plăcere, din pustietatea Bărăganului,  Cornelia Vîju ni se descoperă lăuntric în toată splendoarea cuvântului.

            În încercarea sinceră și smerită de a ni se destăinui, reușeste să atingă corzile sensibile ale trăirii interioare ale fiecaruia dintre noi, prezenta apariție fiind cu adevărat o căutare permanentă a lui Dumnezeu, din toate punctele de vedere.

            Cu pași smeriți și aparent incerți, idealul care ne este prezentat, ne face, parcă, să ne regăsim în acea rătăcire pe toti cei care simțim necesitatea unei iubiri și purtări de grijă supranaturale.

            Legătura om-Dumnezeu o realizează absolut natural și firesc și, deși versurile nu conțin nimic surprinzător în mod special, ele ne transpun și ne fac părtași la minunea apariției Divinității în viața noastră, tocmai simplitatea și naturalețea versurilor accentuând acest lucru.

Mulțumim din suflet îngerului proniator din trăirile autoarei că a putut face posibil așternerea pe hârtie a unor asemenea sublime gânduri ce ne-au uns, parcă, sufletul și au făcut să ne vibreze inimile.

 La multe și binecuvântate încercări asemenea!

Preot Stelian Hornea