Oglinzile

    În fiecare zi îţi priveşti imaginea în oglindă. Dacă pleci sau vii de undeva, unul din gesturile ce le faci mereu este să te priveşti în oglindă. Să vezi dacă hainele îţi vin bine pe corp, dacă se potrivesc cu încălţările şi celelalte accesorii pe care  alegi să le porţi. Dacă oglinda nu te mulţumeşte, deschizi iarăşi dulapul şi începi să alegi de acolo alte haine până când imaginea  te satisface. Îţi place să arăţi bine pe dinafară şi vrei să laşi impresia aceasta şi celor din jur.

  Însă... cel mai important este să priveşti zilnic în oglinda sufletului ca să vezi dacă şi acolo totul îţi este pe plac. Sigur că sunt zile în care uiţi complet de această oglindă, de dinlăuntru.O ţii pentru tine, nu trebuie să o vadă nimeni şi pentru ea rar îţi găseşti timp.

  Totuşi... azi ai făcut-o şi ai văzut iar lacrima aceea de cristal pitită acolo de ceva timp, ai observat din nou acel vis împăturit de vreme ce îşi aşteaptă împlinirea. Şi chipul acela rătăcit din care a izvorât cândva iubirea... şi atâtea alte emoţii ascunse acolo, aşteaptă să le atingi şi să-ţi faci timp pentru ele, să le readuci la viaţă!

  Privind mai atent în oglindă, auzi dincolo de ea un gând ce-ţi şopteşte: Eu sunt iubirea! Eliberază-mă din colivia sufletului şi-ţi voi aduce în schimb fericirea!

Şi-acestui ultim gând încerci să-i cauţi răspuns. Realizezi că şoaptele acelea stinse grăiesc adevărul. Şi te trezeşti parcă dintr-un somn adânc! Oare, chiar ai uitat de iubire? Memoria începe să navigheze şi îţi dai seama că a trecut mult timp de când nu ai mai rostit cuvintele: te iubesc. Ai strâns multe valori în drumul tău. Însă ţi-ai alcătuit lumea doar din linii frânte... fără dragostea care i-ar fi dat sens, direcţie şi valoare.

   Îţi propui să înlături lacătul ce l-ai pus peste iubirea din tine, căutând cheia potrivită ce-l va deschide,  lăsând să curgă raze blânde spre lumea din jurul tău.

Da, ţi-ai amintit, ţi-a fost teamă de întuneric şi de aceea, speriat, l-ai încătuşat acolo, fără să ştii că-n mijlocul lui se ascundea iubirea. Fără să realizezi că de fapt acesta reprezenta doar lipsa luminii. De acum vei turna în fiecare clipă iubire, puţin câte puţin, până îţi vei învinge toate temerile...

   Oglinda sufletului tău va deveni strălucitoare, fără pete... plină de frumuseţe şi lumină. În ea se vor reflecta doar alegerile tale, nu ale altora. Tot ce ai reuşit să aduni în viaţă cu braţele tale, virtuţile cu care ai ales să călătoreşti. Comorile pe care le-ai scos din adâncul fiinţei. Iar cât de bine ai ştiut să cerni taina fericirii, va rămâne scris în sufletul tău, va fi trăirea ce te va însoţi pe tărâmul veşniciei. Nu lucrurile materiale! Acelea vor rămâne în urma ta, deasupra pământului pe unde paşii tăi şi-au scris calea.

  Fiindcă orice oglindă, dincolo de chip, va reflecta comorile strânse în inima omului!

Cornelia Vîju