Gelozia

            Gelozia este acea stare ce se poate naşte în sufletul tău atunci când iubeşti pe cineva şi simţi că relaţia este în pericol de a se destrăma, deoarece o terţă persoană intervine. Sau... ai tu impresia că intervine şi încerci să controlezi partenerul pe care mai înainte erai convins că îl iubeşti. Gelozia este o stare de posesivitate, ce-ţi strânge pieptul ca-ntr-o menghină din care nu te poţi elibera pentru că  te sufocă.

            Dacă în relaţia cu persoana iubită se strecoară neîncrederea, gelozia începe să ocupe din ce în ce mai mult loc şi bănuiala că partenerul te poate înşela îţi macină sufletul. Simţi cum plămânii nu mai pot cuprinde în ei destul oxigen pentru a respira şi cum presupusa trădare planează peste creştetul persoanei iubite. Somnul din noapte nu te mai odihneşte, viclenia geloziei îţi injectează frica în privire şi aproape că poţi ucide totul în jur doar cu ochii.

            Atunci când devine obsesie, gelozia distruge frumosul din iubire, devine o boală de care trebuie să te vindeci cât mai repede. Trebuie operată cu bisturiul până când ultima rădăcină este eliminată, deoarece, asemeni urii, este ca un cancer al sufletului ce poate recidiva oricând.

            Gelozia se naşte şi din compararea ta cu cei din jur, cu capacităţi pe care crezi că celălalt le posedă, iar tu nu. De aceea, trebuie să îţi aminteşti că fiecare persoană este unică, are calităţi unice, are comori proprii închise în suflet, aşa că, ce ai tu, poate nu are celălalt şi viceversa. Lungimea coridoarelor vieţii sunt diferite pentru fiecare om, unii le străbat mai greu, fiind mai lungi, iar tu poţi trece mai uşor peste ele, căci ale tale par să aibă mai puţine cotituri. Prin ale tale cariera, iubirea, familia ocupă spaţiul pe care tu personal i-l atribui, căci locul tău pe pământ îţi aparţine doar ţie, iar locul celuilalt e doar al său.

            Gelozia scoate parcă ce-i mai rău din sufletul unui om și-l usucă în fiecare zi, puţin câte puţin. Este acea sămânţă bolnavă plantată în mintea umană ce contaminează simţurile în relaţia cu iubitul (iubita), deformându-i senzaţiile. Le controlează şi înceţoşează în totalitate: auzul, văzul, mirosul, gustul.

            Trebuie să te eliberezi din chingile geloziei şi să-ţi reorientezi busola pentru a regăsi direcţia corectă. Să vrei să te smulgi din nisipul mâlos al ei  şi să-l laşi în urmă, să cerni asupra sa uitarea. Să recunoşti la timp nebunia cu care te înveninează, atunci când pătrunde în sufletul tău controlându-ţi fiinţa. Îţi fură iubirea de pe braţe, închizându-ţi în suflet gânduri negre ce-ţi transformă visele frumoase în coşmaruri.

             Gelozia este o pasiune bolnavă ce te poate duce până la agonie, te ciopârţeşte lăuntric fără milă şi te trezeşti într-o zi că a spălat în tine toată emoţia pe care o strecurase, cu atâta gingăşie , dragostea.

 Pentru că, da, gelozia ucide iubirea, îţi goleşte buzunarul inimii de doruri strânse în ani, poate doborî stelele de pe cer ca să le închidă în cei mai negri nori cu cheia nopţii, pe care apoi o va arunca în neant.

Cornelia Vîju