Ochi rugători

În ochii tăi citeam adesea ruga,

De-a reuşi să rupi singurătatea,

Simţeam că vrei şi că doar fuga

Spre mine, îţi aduce libertatea.

În ochii tăi vedeam abisul care

Te cuprindea din ce în ce mai mult,

Te răzvrăteai precum un val pe mare,

Te risipeai prin al vieţii tumult.

În ochii tăi azi am aprins lumina

Să lumineze sufletu-ţi întreg,

Căci am simţit că asta mi-e menirea,

Însă ai fugit şi lacrimi mă petrec.

Te-ai speriat de uşa ce-ai deschis-o

Iubirii sfinte ce te-a învăluit

Şi te-ai ascuns în lumea ce-ai zidit-o

Din umbre, lacrimi şi dor tăinuit.

Cornelia Vîju