Cu sufletul înclinat către primăvară...

   Ghioceii poposesc deja în casele noastre, deoarece şi-au făcut apariţia prin grădiniţele de flori. Sau poate pe tarabele florăreselor de unde ni-i procurăm cu multă plăcere.

   Chiar dacă februarie nu şi-a aruncat ultima cămaşă cu care a îmbrăcat zilele iernii, florile ce vestesc primăvara, ghioceii, ne-au adus deja un surâs special pe chip.

  Nu mai este un secret pentru nimeni ce semnifică şnurul alb-roşu al mărţişorului, purtat de 1 Martie de femei şi fete, dar va rămâne un secret pentru fiecare, prima amintire legată de acest moment al renaşterii naturii, al trezirii din hibernare.

Aşadar, şnurul de mărtişor, alcătuit din două fire răsucite, colorate în alb şi roşu, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, caldură-frig, lumină-întuneric. Şnurul se poartă de la 1 Martie până la sărbătoarea Floriilor, când mărtişorul se va lega de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

  Nu vreau să fac mărturisiri complete despre cum am întâmpinat eu ani de-a rândul Mărţişorul, cum consider eu că ar trebui să celebrăm această zi, ci voi încerca să descopăr ce semnificaţie s-a ajuns să se dea acestuia în prezent. Nu vreau să mă refer la mărţişoarele pe care le oferim din respect noi femeile între noi, sau fetiţele între ele, ci la acele mărţişoare care sunt speciale tocmai datorită încărcăturii emoţionale transmisă de către cei ce ni le-au oferit. Acele micuţe simboluri primite din mâna soţilor, iubiţilor, prietenilor, colegilor...

   Îmi amintesc că-mi plăcea să prind, cu emoţie, la reverul hainei, de 1 Martie, primul mărţişor primit în acea dimineaţă. Sau, dacă nu primisem deja unul, îmi atârnam în piept mărţişorul pe care mi-l cumpăram eu din timp, atunci când eram atentă să procur şi pentru celelalte femei dragi din viaţa mea, precum mama, mătuşile, surorile, prietenele, colegele.

    Îmi amintesc că trăiam o stare specială, care concura aproape cu clipa îndrăgostirii ( a fluturaşilor din stomac) deoarece gândeam că în ziua de 1 Martie renăşteam şi-mi propuneam să am o primăvară plină de zâmbet şi idealuri... De fapt o asociam adesea şi cu vremea din ziua respectivă, iar dacă era cald, aveam certitudinea că avea să mi se împlinească toate dorinţele.

Şi toată această stare euforică ţinea cam până după 8 Martie, când deja efectul acela de nou ( de primăvară, desigur!), îşi mai pierdea din intensitate.

Era ca o uşă interioară pe care-mi propuneam să o deschid la debutul primăverii şi unde lăsam să pătrundă atât miresmele florilor cât şi cele ale planurilor noi.

  Astăzi, într-o discuţie cu colegii de serviciu, am descoperit că nu mulţi ascund în colţul sufletelor vreo clipă specială legată de această zi, ci doar, îşi amintesc că ofereau soţiilor, mamelor şi surorilor câte un mărţişor, iar mai nou, mi-au mărturisit că în ultimii ani, ei nu se mai ocupă să le procure acel ghiocel, coşar, potcoviţă sau cine ştie ce obiect, de care să lege acel şnuruleţ alb-roşu, ci obişnuiesc să dea soţiilor şi fiicelor bani ca să-şi cumpere singure mărţişorul dorit. Mi s-a părut cam lipsită de tradiţie varianta aceasta, însă, am realizat apoi că, poate, nu greşeau în totalitate. Cine ştie ce gândesc anumite femei, pentru care mărţişorul nu reprezintă decât încă o ocazie de a mai primi un cadou din partea persoanei iubite.

  Cel mai mult m-a impresionat răspunsul unui coleg care îşi amintea, cu mare drag, momentul când după 15 martie ( în funcţie de cât de caldă era vremea) mergeau în grup, fete şi băieţi şi culegeau brânduşe de pe dealuri, iar ceea ce era semnificativ era faptul că, după cât de multe asemenea flori găseau şi aduceau acasă, atât de mulţi puişori urma să scoată cloştile mamelor. Era o tradiţie care se respecta  şi care îi încărcau de o emoţie aparte, deoarece ţinea de norocul pe care urma să-l aibă în acea zi şi la care visau toţi cu generozitate. Puteau anticipa cât de bogată ar fi fost acea gospodărie în anul care urma. Era de preferat, dacă nu adunau multe flori, să renunţe la ele, în ideea că, curtea nu ar mai fi binecuvântată cu puişorii înaripatelor.

  Chiar dacă astăzi pentru mulţi dintre noi, valoarea mărţişorului s-a cam pierdut, pentru mine va continua să reprezinte acea forţă magică care îmi aduce o schimbare. Va fi acel talisman care mă va feri de energiile negative şi mă va încărca de iubirea celui sau celei ce mi l-a dăruit.

  Înainte de a încheia, voiam să vă îndemn şi pe dumneavoastră, dragi cititori, să vă amintiţi şi să vă întrebaţi: Oare, ce reprezintă Mărţişorul pentru mine?
  Şi...nu uitaţi să oferiţi mărţişoare celor dragi!

Cornelia Vîju

26 februarie 2013