Despărţire

 de Elena Farago

                         În mohorâta dimineaţă

                        Mijesc luminile ca-n fum,

                        Şi parcă dincolo de drum

                        S-a isprăvit cu orice viaţă,

                        Că nu mai poţi zări, de ceaţă,

                        O streaşină, un pom, un fum...

                        Şovăitor vă-ntindeţi pasul

                        Sub greul jilavului nor,

                        Vă doare-al inimii fior,

                        Vă-neacă lacrimile glasul,

                        Şi mut rămâne "bun rămasul"

                        Pe buzele ce parcă mor...

                        Doar mâinile înfrigurate

                        Se caută, se-ating, se strâng...

                        Şi iată că pe drum se sting

                        Luminile, odată toate,

                        Iar inimile vi se strâng,

                        De-aceeaşi presimţire... poate.

                        ...Şi mâinile înfrigurate

                        Se-nlănţuie de parcă plâng...