Să pot păcatul birui...

Vin astăzi, Tată, iar la Tine,

Să-Ți cer iertare, să m-auzi

Să mă cuprinzi cu-a Ta iubire

Să-mi vindeci ochii orbi, plăpânzi.

Și-Ți glăsuiesc în rugă aprinsă

Tot zbuciumul ce-n mine port,

Durerea ce-n suflet mi-e ninsă

Te rog, ajută-mă, s-o scot!

Ecoul ce înalț în zare

Când rugăciunile îți zic,

L-ascuți Iisuse, mereu, oare?

Sunt Toma, al tău ucenic...

Ce s-a-ndoit pentru o clipă,

De sfântă Învierea Ta

Și-Ți cere cu vocea sfârșită,

Să i Te-arați de undeva.

Te rog, îmi curmă răni din suflet

Povara vinii ce-am purtat,

Rătăcitor este-al meu umblet

Și de ispite-adulmecat!

Arată-mi-Te-n visul dulce

Să-Ți ating răni ce-au sângerat,

Lacrimi în palma Ta să culce

Ochii-mi ce plâng neîncetat.

Să-Ți mulțumesc că, sus, pe cruce

Și pentru mine Te-ai jertfit,

Recunoștință-Ți voi aduce

În rugăciuni necontenit...

Tu, Duhule Sfânt, luminează!

A mea viață ca să pot

Să simt a păcii Tale rază,

Cum cugetul mi-l umple tot.

Am să slăvesc a Ta putere

Treime Sfântă, în orice zi!

Fii, Te rog, a mea mângâiere,

Să pot păcatul birui.

 Cornelia Vîju