Când zâmbete pe chip îmi înflorești,
Și-mi scrii cu stele-n suflet, printre rânduri
Că doar cu dorul meu azi te hrănești.
Te simt ușor, cum îmi așezi pe frunte
Săruturi tandre și cum mă-nconjori,
Cu visele tale ce
par s-asculte
De șoapta lunii ascunsă printre nori.
Sclipirea ochilor tăi verzi mi-așează
În palme, harta vieții noastre-n doi,
Dorințele care în noi vibrează,
Adulmecă iubirea-n
pas vioi.
Surâd și purtată mă las de tine.
În vraja ce mi-o scrii pe trup ușor.
Mă dăruiesc visării ce în mine
Își scrie alt poem înălțător...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.