Citeam zilele trecute despre:

      Un ținut mare, cu mulți crocodili flămânzi... Cu familii ce se loveau pe la spate, se umileau public, numai să-și dovedească capacitatea de distrugere.

     Iar dacă se vorbea despre puterea lor la toate colțurile,  teama era infiltrată în fiecare familie care s-ar fi opus stăpânirii lor.

       Numai că, într-o zi planurile oamenilor de nimic, că doar ei se ascundeau sub pieile groase ale crocodililor din poveste, au fost dejucate de un Salvator care reuși, după grele încercări, să le arate celor din jur fața hâdă, plină de venin ale unor creaturi ce purtau nume de om.

     Și astfel, în scurt timp, ținutul deveni înfloritor, iar teroarea ce stăpânise până nu demult, se risipi ca un fum...

   Și ca totul să se termine cu bine, o ploaie neașteptată căzu peste locul din poveste, iar soarele începu să strălucească din ce în ce mai intens....

           

     Am citit ... și m-am cutremurat de micimea umană...