Sub cerul operei eminesciene

    La fiecare mijloc de ianuarie, ne amintim că în anul 1850 s-a născut o stea- Mihai Eminescu. Și, cu atât mai mult, de când această zi a devenit și Ziua Culturii Naționale, buzele tuturor murmură versuri din lirica poetului, iar în instituțiile școlare, cu siguranță, această zi este celebrată în cele mai creative moduri.

     De la concursuri de recitări sau de lectură a unor texte din proza eminesciană, până la realizarea unor expoziții de picturi și desene inspirate din tematica operei poetului, nelipsind, desigur, filmele documentare despre viața și activitatea acestuia, astăzi, 15 ianuarie 2016,  ne-am reamintit cu toții că Eminescu a fost român.

      Sub cerul operei eminesciene, elevii Școlii Gimnaziale Movila Miresii, din județul Brăila, instituție al cărei director este prof. Mirela Brezuică, au derulat o serie de activități dedicate împlinirii a 166 de ani de la nașterea ,,Luceafărului românesc”.

   

  Elevii movileni, coordonați de dascălii lor, s-au întrecut în concursuri de recitări și de cunoștințe despre viața și activitatea poetului aniversat. L-au citit, recitit și au încercat să-și îndrepte condeiul către versurile pline de farmec ale acestuia. Au creionat un medalion literar-artistic demn de niște vorbitori ai limbii române. Căci, cine se poate numi român, decât acela care știe a stăpâni graiul poporului căruia îi aparține? Talentul și munca  lor au fost admirate și apreciate atât de colegi, cât și de profesorii prezenți la activitate.

      Cât de frumos poate răsuna versul eminescian pe note de romanță, ne-au convins încă o dată elevii din clasele primare care, după ce s-au întrecut într-un concurs de lucrări artistico-plastice inspirate de codrul, lacul, plopii, teiul și cosmosul eminescian, au ridicat pe note ,,Sara pe deal”, ,,Mai am un singur dor”, ,,Revedere” și ,, De ce nu-mi vii?”.

      Făcându-se o analiză a temelor care a inspirit poetul, s-a vorbit despre tema predominantă din opera sa, dragostea, elevii descoperind că: ,,Dragostea lui Eminescu e senzuală, o dragoste pribeagă de pasiune. Ea e momentană şi totală în clipa ei şi se consumă în întregime pe o singură împrejurare reluată continuu, permanent trăită şi epuizată în totalitate. Poate tocmai de aceea multe din poeziile lui Eminescu, de dragoste, sunt romanţe şi cântece de vioară.

      Dragostea lui Eminescu nu e amestecată cu visul. Visul lui începe când aceasta s-a isprăvit. Ceea ce-i rămâne din dragostea trecută devine vis abia în singurătate, ca o mâhnire că a fost numai senzuală, când a trecut. Femeia lui Eminescu pătrunde mereu dincolo de uşiţele secrete ale sufletului său, e purtătoarea baghetei magice ce reuşeşte să-i străbată întreaga fiinţă cu contrastele sale. Bărbatul e un trecător, un călător... Ca o dragoste de păsări albe, care străbat eternitatea şi se întâlnesc din zbor în dreptul unei stele...Poezia caracteristică şi mare a lui Eminescu se ridică din mâhnire. Speranţa, credinţa, mângâierea nu par să-l încolţească pe poet aşa cum o  face dezamăgirea. Accentele acestei trăiri sunt profunde. Poate de aceea, din această dezamăgire  limba română a strâns o capodoperă de amărăciune glacială,  Luceafărul.”

     ,,Ca și în poezie, Eminescu posedă un număr egal de coarde la lira sa de prozator literar, iar între aceste două tulpini, poezia și proza, circulă o aceeași sevă, pentru că rădăcina e aceeași, și cum, la fel ca și în poezie, fluidul acesta creator a strâns în sine toate virtuțile, și ale solului, și ale soarelui și ale întâmplătoarelor accidente ale istoriei. Foiletonism, folclor, nuvelă romantică, nuvelă filosofică, roman social și politic, povestiri în care se reconstituie imaginea societății de altădată, bună dispoziție și umor, paralel cu meditația cea mai gravă și totul altoit pe trunchiul propriei sale biografii – iată tot atâtea aspecte ale prozei literare eminesciene.” (D.P.Perpessicius, Eminesciana).

    Și astfel, cu o bucățică din iubirea care a inspirat poetul, cu o frântură din aripa muzei sale generoase, cu o inimă traversată de emoția tulburătoare, strecurată de o astfel de manifestare cultural-educativă, elevii movileni și-au mai adăugat o pagină specială în jurnalul propriei vieți.

Iar dacă peste timp aceste clipe vor deveni amintiri, pentru că - nu-i așa? - valul vieții își poartă cursul, sufletele noastre vor ști să le trezească, de fiecare dată, când le va împărtăși cu cei dragi, la următorul 15 ianuarie…

Cornelia Vîju