În ochii toamnei ne-adâncim...

Se scrie toamna-n dulci poeme

Şi se-aştern frunzele pe-alei,

Prin şoapte dorul uşor geme,

Iar eu visez la ochii tăi.

Chipul tău, undă fermecată,

Se-ascunde-n al iubirii  şal,

Privirea ţi-e înamorată

Şi parcă totu-i ireal.

Te laşi purtat de mâna-mi fină

Şi mierea buzei eu îţi gust,

Te unduieşti ca o felină,

Plină de-amor, eu te degust.

Şi vântul suflă, ploaia cade,

În sărutări ne risipim,

Îndrăgostiţi de serenade,

În ochii toamnei ne-adâncim...

Cornelia Vîju