Cornelia Vîju: septembrie 2014

Gând de toamnă

-Toamnă îmbrăcată-n ie

Din mătase ruginie,

Ne furi razele de soare

Când te așezi la hotare!

Ne stropești mii de culori

Prin păduri și peste flori,

Pictezi lin cărările,

Și-ngălbenești zările!

Viju Cornelia

,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho

Clinchet nou de clopoțel în școlile din toată țara

Deschiderea anului școlar 2014-2015 la Școala Gimnazială Movila Miresii

S-a scuturat din calendar un nou 15 septembrie, zi în care școlile și-au redeschis porțile pentru a-și primi elevii. Cu emoțiile prinse în piept, cu ghiozdanele noi în spate și cu licăriri de diamant în priviri, școlarii movileni, mici și mari, au răspuns cu multă bucurie, primului clopoțel după binemeritata vacanța de vară.

Festivitatea de deschidere a anului școlar 2014-2015, la Movila Miresii, a debutat cu alocuțiunea directorului Școlii Gimnaziale din localitate, prof. Mirela Brezuică, care a urat succes atât elevilor, cât și cadrelor didactice prin intermediul cărora are loc procesul educațional. A citit pe fețele micilor școlari setea de cunoaștere, i-a felicitat pentru asta și a intonat, alături de toți cei prezenți, câteva strofe din imnul țării noastre.

Viju Cornelia

Deschiderea anului școlar 2014-2015, la Școala Gimnazială Movila Miresii - imagini

Viju Cornelia

Timpul

Fiecare a simţit în viaţă cum timpul trece câteodată repede, câteodată încet, că nu bate la uşă, nu aşteaptă şi nici nu priveşte pe fereastră să vadă dacă eşti sau nu pregătit... pur şi simplu trece.

Timpul este acel nisip închis în clepsidră ce se cerne continuu, fără oprire şi se cerne doar înainte, niciodată înapoi. Te însoţeşte din momentul naşterii şi până în ceasul plecării. Şi... poate şi apoi, dacă ştii să-l preţuieşti şi s-atingi veşnicia.

Copil fiind, îmi doream ca timpul să treacă mai repede şi să devin o tânără puternică, făuritoare de frumos pentru lumea mea. Păşeam atât de grăbită prin timp, goneam parcă secundele în ideea să cresc, să ard trăirile, să fiu pe rând bufon şi rege, să gust cât mai mult din măreţia umană.Voiam să grăbesc secundele în naivitatea mea de copil. Anii copilăriei i-am pierdut undeva în bagajul vieţii, într-o goană nebună după himere. Şi cât aş vrea azi să pot da timpul înapoi şi să retrăiesc clipele intens, potrivit pentru vârsta ce-o parcurgeam! Să nu mai alerg, să nu mai fiu un simplu actor în propria-mi viaţă! Dar... este o dorinţă în van! Este o greşeală a cărei victimă ai fost, poate, şi tu!