Când primăvara păşeşte din calendar, purtând
în braţele sale parfumul minunat al florilor, razele soarelui o însoţesc în
voiajul său şi-i dăruiesc raze din ce în ce mai calde.Verdele devine stăpânul
zărilor, iar energia îţi tresaltă în vene, pentru că, odată cu natura, ieşi din
hibernare. Se derulează un decor superb, a cărui imensitate nu poate fi
exprimată de cuvinte, ci doar de simţuri...
Devii mai visător, ochii ţi se încarcă cu
priviri scânteietoare, iar natura îşi desface generoasă braţele să te dezmierde
la sânul ei.
Într-o atmosferă ce pluteşte pe muzica Divinului,
mâinile tale ating raftul de cărţi din bibliotecă şi instinctiv, scot de acolo
o carte de poezii, asta pentru că primăvara e muza poeţilor. Degetele sale
lungi şi fine ştiu a împleti slovele atât de frumos adormindu-te într-o vale a îndrăgostirii de
tot şi toate!
Atunci când trăim un moment drag, ne
place să-l împletim într-o îmbrăţişare. Acea deschidere largă a braţelor în
care cuprindem trupul unei alte persoane. Îmbrăţişarea are mai multe
semnificaţii. Poate fi dată de către un părinte copilului, deci părintească,
între fraţi, frăţească, între prieteni, prietenească sau între doi oameni ce se
iubesc, îmbrăţişarea dragostei. Mai
există şi îmbrăţişări cordiale, de politeţe sau de încurajare a unei persoane
înaintea unei provocări, examen, operaţie etc.
Prin îmbrăţişare se transmit sentimente pe
care cuvintele nu le pot rosti, e acel simţământ al cărui barometru este inima.
O îmbrăţişare sinceră, curată, se simte imediat, deoarece are puteri
vindecătoare, poate lecui dureri din suflet,
de multe ori. Când inima ţi se încălzeşte de îmbrăţişarea iubirii,
aproape pluteşti, trupul ţi se topeşte în braţele celuilalt şi farmecul unei
astfel de trăiri îl închizi cu grijă în seiful inimii cu care vei unge momente
de singurătate, poate.
Cineva îmi spunea că ,,există micile bucurii alevieţii
care te mint suficient de frumos încât să-ţi placă să trăieşti”.