Soarele generos al primăverii își
scălda razele în grădinița de flori a micuței Larisa. Narcisele albe și cele
galbene au înflorit, iar alături de ele, grațioasele lalele și-au deschis
petalele atât de mirific, încât ai fi crezut că raiul a coborât pe pământ!
Parfumul intens al zambilelor mov, roz și albe ce se risipise în jurul
gădiniței de flori, completa tabloul primului anotimp al anului.
Larisa era o fetiță de nouă ani ce
obișnuia să se plimbe printre tufele de flori, cărora le vorbea și le admira
frumusețea, minunându-se de câtă culoare este răsfățată natura.
Floarea de Lăcrămioară, ascunsă dincolo de frunzele ei mari de forma unor
lopățele, simți că nu este observată de micuța ei stăpână și, din când în când,
scăpa câte un suspin adânc. Se gândea că, dacă prietenul Vânticel ar da o fugă
prin grădină, ar mai scutura din petalele suratelor, iar acestora le-ar mai pieri
din strălucire. În timp ce cugeta astfel, iată că apăru și Vânticel cu roba lui
primăvăratică lăsând în urmă o caldă și duioasă boare.
