Roberto Kuzmanovic: TĂCEREA-I NEPRIHĂNITĂ POEZIE

Vă prezint un poem semnat de Roberto Kuzmanovic, extras din volumul său de poeme "Cu tine capăt glas". 
Poemul se numește Tăcerea-i neprihănită poezie.

Am prins glas, onorabili trubaduri,

dați de veste regilor, prințeselor, episcopilor, slujitorilor

și cui mai poftește semeția voastră;

Vă voi recita tăcerea, 

asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,

căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie, 

iar voi sunteți îndrituiți 

s-o ștudiruiți cu îndelete 

precum piratul harta spre comoara oceanului,

înainte de a vă împărtăși înțelepciunea 

celor care pictează pe cer un Cumulonimbus 

în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul „a fi”,

conștienți că numai și numai moartea 

e menită să conjuge existența

sau celor convinși că valorile incerte 

și mirodeniile lumești asigură trecerea peste Aheron.

Antrenați-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul 

fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l privește,

îmbrățișați iscoada, fredonați premise

și dansați cu etica,

concepeți ideologii îndeplinirii rostului

și-apoi minunați-vă de armonia efectelor apărute cascadă,

și curcubeie, și eclipse și prunci jucându-se grămadă – 

toți un zâmbet pe chip și-o lumină,

căci ei sunt viitorul, mirajul ce urmează să vină

Pe mine îngropați-mă-n Cale

și vă voi trimite un înger mai tăcut decât mine.