Din istorie aflăm:
,,La 1 Decembrie 1918 Adunarea Naţională de la Alba Iulia,
constituită din 1228 delegaţi, a adoptat o “Rezoluţiune” care consfinţea unirea
tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul, cuprins între râurile
Mureş, Tisa şi Dunăre, şi Ţara Ungurească, Crişana, Sătmar şi Maramureş. În
ziua semnării documentului peste 100.000 de persoane erau prezente la Alba
Iulia din toate colţurile Ardealului şi Banatului. Ziua de 1 Decembrie 1918
marchează sfâşitul luptei românilor pentru întregirea statului, care vine să
încununeze precedentele acţiuni ale românilor din Basarabia (9 aprilie 1918) şi
Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).1 Decembrie a fost adoptată ca zi naţională a
României în 1990, fiind inclusă apoi în Constituţiei României din 2003. ” (http://www.amosnews.ro/arhiva/1-decembrie-2011-93-ani-marea-unire-1918-2011-01-12-2011)
S-au
recitat poezii dedicate țării, s-a pregătit o expoziție cu desene pe aceeași
temă, s-au intonat Imnul de Stat și alte
cântece patriotice, iar elevii clasei a II-a B au dat citire unui fragment al textului ,,Visul împlinit” scris de Lucian
Blaga, în care se relatează evenimentul Marii Uniri. (http://www.ziaristionline.ro/2010/12/01/fratii-blaga-la-marea-unire-relatarea-lui-lucian-blaga/)
“Pentru
marea, istorica Adunare Naţională de la Alba Iulia unde s-a hotărât alipirea
Transilvaniei la patria-mamă n-a fost nevoie de o deosebită pregătire a opiniei
publice. Pregătirea se făcuse vreme de sute de ani. În dimineaţa zilei de1
Decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba Iulia (spre
Bălgrad, cum îi spuneam noi) (…) pe jos şi cu căruţele.
Era
o dimineaţă rece, de iarnă, (…). Pe o parte a şoselei se duceau spre Alba
Iulia, scârţâind prin făgaşele zăpezii, căruţele româneşti. Buchete de chiote şi
bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în
aceeaşi direcţie, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca nişte
pumni strânşi al tăcerii. Soldaţii germani, fumegând liniştiţi din pipe, se
uitau miraţi după căruţele noastre grăbite.(…)
În
ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan,
irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribună.(…)
La
întoarcere, când am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe lângă
cimitirul, unde, lângă biserică, tata îşi dormea somnul sub rădăcinile
plopilor, zgomotul roţilor pătrundea, desigur, până la el şi-i cutremura
oasele. Ah, dacă ar şti tata ce s-a
întâmplat, zic eu fratelui meu întorcând capul spre crucea din cimitir (…)
Când dăm să ieşim din sat, numai ce auzim dintr-o curte, neaşteptat, în noapte,
un strigăt de copil: Trăiasca România
dodoloaţă!”
Activitatea
s-a încheiat cu un concurs ce a constat în formularea de întrebări despre înfăptuirea Marii Uniri a românilor, iar
elevii câștigători au fost recompensați cu diplome.
Așadar,
ziua de 27 noiembrie 2015, a fost plină de emoție pentru elevii movileni care
au redeschis pagini ziditoare din cartea de istorie a propriei țări. Trecutul și
prezentul s-au împletit în culorile Tricolorului
românesc, iar timpul s-a scurs prin clepsidrele de aur ale micuțelor inimi
de români.
,,Cu săbii făcurăm Unirea cea mare, spre
Alba cu toții porneam, / Toți oamenii țării semnau
întregirea,
voința întregului neam./Aceasta-i povestea Ardealului nostru și-a neamului
nostru viteaz, /Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe trăiește-n unirea de
azi. /Treceti batalioane române Carpații, la arme cu frunze și flori, / A
noastră-i izbanda, ai nostri sunt frații, trăiască în veci trei culori.” (Treceti batalioane Romane Carpatii –
fragment, de Nicolae F. Iancu)
La
mulți ani România!
La
mulți ani români de pretutindeni!
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.