Când noaptea se
lasă pe-ale gândului unde,
Când visul
scapără pe-al cerului nimb,
Prin simțuri al
tău amor tainic pătrunde,
Ființa-mi tulbură
și ochiul senin.
Pe aripi de
îngeri cobori dintre nouri,
Lumea se-oprește
din al ei grăbit mers,
Lumini se revarsă-n
minunate tonuri,
Mirarea mă umple
de mișcător vers.
Porți chipul
iubirii pe umăr de stâncă,
Pe-obraz
răsăritul cu raze de dor,
Scrii peste mine
simfonia-ți adâncă
Și în dansul
vieții mă conduci ușor....
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.