Când noaptea se lasă...






Când noaptea se lasă pe-ale gândului unde,
Când visul scapără pe-al cerului nimb,
Prin simțuri al tău amor tainic pătrunde,
Ființa-mi tulbură și ochiul senin.

Pe aripi de îngeri cobori dintre nouri,
Lumea se-oprește din al ei grăbit mers,
Lumini se revarsă-n minunate tonuri,
Mirarea mă umple de mișcător vers.


Porți chipul iubirii pe umăr de stâncă,
Pe-obraz răsăritul cu raze de dor,
Scrii peste mine simfonia-ți adâncă
Și în dansul vieții mă conduci ușor....

Cornelia Vîju 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.