În fiecare an, la 24 Ianuarie, cărțile de
istorie se deschid la momentul înfăptuirii Unirii Principatelor Române.
Fiecare cititor este fascinat de acele
povești scrise cu vârful penițelor de aur prin care redescoperă visul de veacuri
al înaintașilor noștri, Unirea.
Nu există suflet românesc care să nu fie
mișcat de curajul și entuziasmul marilor nume ale anului 1859 ce-au reușit să
aprindă acea lumină specială în inimile muntenilor și al moldovenilor înfrățiți
în cuget și simțiri, ca să le picure în vene același grai românesc.
Orice dascăl încearcă în aceste zile să
creioneze înaintea propriilor învățăcei un portret fidel al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza și să trezească în mintea lor respectul și recunoștința
pentru săvârșirea unui act istoric.
Anul acesta se împlinesc 166 de ani de
când a avut loc acest eveniment și de aceea, de la mic la mare pornim voioși în
călătoria cunoașterii spre a înălța pe piedestalul inimii valoarea Unirii.
În
aceste zile, în inima fiecărui român, se strecoară o lume aparte, o lume
reprezentată de cele două teritorii pe care Alexandru Ioan Cuza a reușit să le
unească la 24 ianuarie 1859, Moldova și Țara Românească.
Și astfel ne amintim că ne este dor de
frumos, de tradiție, de oameni dedicați și deștepți, care își cunosc valoarea
și care nu au nevoie să stingă lumina altora pentru a străluci.
Povestea Unirii este o poveste de iubire spusă
altfel, care te ridică și te motivează să-ți urmezi visurile. O poveste care
desprinde din noi clipe emoționante când ne prindem aproapele de mână ca să
cântăm pe versurile inegalabile din Hora Unirii, scrise de poetul Vasile
Alecsandri.
,,Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima
română!/(…) Unde-i unul nu-i putere (…)/ Unde-s doi puterea crește/ Și dușmanul
nu sporește!”
(text: prof.înv.
primar Cornelia Florean)