Şi azi, ca şi ieri...
Azi...
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iar mâine, la fel?
RăspundețiȘtergerePoate da, poate nu! Probabil atât am dăruit... Să lăsăm ziua de mâine cu... darul ei...Mulţumesc de popas!
ȘtergereLacrima este sinceră?...
ȘtergerePoate... da, poate... nu!
Eu cred că este sinceră.
Dacă m-aţi cunoaşte, stimate anonim, nu v-aţi mai îndoi de...sinceritatea lacrimilor mele. Dar... se vede că nu-mi urmăriţi blogul, de aceea v-aţi permis să-mi puneţi la îndoială lacrimile. Nu sunt adepta lacrimilor false. Atunci când lacrima îmi spală obrazul, vă asigur că e ruptă...din suflet, chiar dacă, vizibil, ea spală ochiul. Numai bine!
Ștergere