Pe cei ce reuşesc în viaţă.
Muşc de fund cu gura mare,
Aproape pe fiecare.
Mă numesc invidia,
Soră cu perfidia.
Toată ziua lenevesc
Şi lumea o urmăresc.
Eu sunt ca hopa mitică,
Care nu se mai ridica.
În mocirlă eu m-afund,
Toată lumea muşc de fund.
Ştiu că sunt o nulitate
Şi înjunghii pe la spate.
Pe toţi care au valoare
Le dau tare la picioare.
Asta este viaţa mea
Şi sunt neica-nimenea.
Invidia mă numesc,
Pe valori eu le hulesc
Şi pentru că în aceste zile am fost vizată şi eu de cei din categoria invidioşilor, m-am gândit să postez această compoziţie superbă, a colegului în ale scrisului, Viorel Vintilă. Mulţumesc că am primit această creaţie, atât de pertinentă şi...la obiect. O voi recomanda, cu toată stima, celor ,,elogiaţi" şi, cine ştie, poate vor decide să se ,,trateze" de acest ,,cancer" care , se pare, a cuprins sufletele multor oameni dar, cel mai dureros, al acelor oameni pentru care aş fi garantat cu însăşi viaţa mea...
RăspundețiȘtergere