Se afișează postările cu eticheta Poeziile mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poeziile mele. Afișați toate postările

Aș vrea să strig...







În orice zi, pe drum, acasă,
Te strig Iisus neîncetat,
De-nvățătura Ta aleasă
Sufletul meu e însetat.

În rugăciuni Te chem aproape
Și slava Ta o preamăresc,
Te-ascund în ale nopții șoapte,
Visând la Raiul Tău ceresc.

Drag îmi ești...



Ce gândești când pasu-mi trece
Sub fereastra casei tale?
Știi tu cât dor mă petrece
Când departe-i a ta cale?

Când visez că geana-ți dulce
Taina nopții lin strecoară,
Stele-albastre mii străluce,
Le văd cum te înconjoară...

În miresme îmbietoare
Urc tăcută-al tău catarg
Și-n a nopții sărutare
Trec de-al amorului prag.

Cu brațe de iubire pline

Adesea rătăceam cărarea
Și-n întuneric mă aflam,
Pe strâmbe căi unde chemarea
Păcatelor mă ispiteau.

Cu ochii cercetam prin lume,
Deșertăciunea adunam,
Adulmecam chipuri și nume
Și astfel, Doamne, te uitam.

Multe dureri pe căi străine
Am strâns! Și când mi-am amintit
Că-n cer exiști și pentru mine,
Te-am căutat, Iisuse Preamărit!

Să pot păcatul birui...



Vin astăzi, Tată, iar la Tine,
Să-Ți cer iertare, să m-auzi
Să mă cuprinzi cu-a Ta iubire
Să-mi vindeci ochii orbi, plăpânzi.

Și-Ți glăsuiesc în rugă aprinsă
Tot zbuciumul ce-n mine port,
Durerea ce-n suflet mi-e ninsă
Te rog, ajută-mă, s-o scot!

Când noaptea cade...

Când noaptea cade, gându-n unde
Se pleacă tot visând la el,
Chemându-l din zarea ce-ascunde
Dor și un glas de porumbel.

Și iată cum de printre stele
Se-ntruchipează dintr-odat’
Doi tineri ochi, dulci albăstrele,
Neasemuitul prinț visat.

Parfum de bergamote

Aprins din nou e sfeșnicul pe masă,
Lumina prin odaie se preumblă ,
Privesc tăcută în a noastră casă
Și  silueta ți-o zăresc în umbră.

Plutim, purtați pe-ale muzicii note
Visarea ca prin farmec mi te-aduce ,
Dansăm, parfum de bergamote
Își risipește-n noi aroma dulce.

Dor

Adăugaţi o legendă
Iubitul meu din depărtări
Nu vezi tu dorul ce mă arde?
Nu simți că-n ale mele-oftări
Curg lacrimi, și fiori, și șoapte?

Privește-mă! robită sunt
Acestui azi ce mă petrece,
Cu care-amarnic mă înfrunt
Când gândul vrea să îmi aplece.

Vin’! strânge-mă la pieptul tău
Unde se-îngână lin iubirea,
Dă un sens nou pasului meu
Ce-n tine și-a găsit menirea.

Nu Te-am recunoscut!

Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite,
Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns,
De înserări cu jale, de zări întregi tivite
Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns.

Și-ai mers desculț pășind pe căile în care
De slava-Ți  s-a uitat și de iubirea Ta,
Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare,
Cum fără de sfială, păcatului slujea.

Prin poarta copilăriei - lansare de carte

        Vineri, 19 iunie 2015, în sala Căminului Cultural Movila Miresii, s-a lansat cartea de poezii pentru copii  ,,Prin poarta copilăriei”, tipărită la Editura Sf. Ierarh Nicolae la sfârșitul anului trecut.
        Despre acest volum a vorbit celor prezenți în sală, prof. Mirela Brezuică, cea care a scris prefața, dar și Vasilica Neacșu, prietena autoarei.

Prin poarta copilăriei

discurs lansare

Cartea pe care-o prezentăm astăzi, dragi copii, cuprinde 50 de poezii ce vă sunt dedicate și care surprind teme familiare vouă .
A fost tipărită la Editura Sf. Ierarh Nicolae la sfârșitul anului trecut. Prefața aparține doamnei profesor de limba română Mirela Brezuică, iar băiețelul ce vă zâmbește de-acolo de pe copertă este chiar fiul dumneaei, Mihai Brezuică. Profit de acestă ocazie și le mulțumesc amândurora pentru ajutorul oferit.

De câte ori ?



De câte ori să-ți bat în geam
Sărmane om, poveri ce porți
Și strângi cu tine an de an
Comori, dar uiți de frații toți?

De câte ori să te privesc?
Doar să îți văd un mic surâs
Când iată,-n taină-ți glăsuiesc,
Nu merit, măcar, un răspuns?

Doamne!



- Doamne, vreau să vin la Tine,
Să cunosc al Tău Eden!
Dar păcatu-n lanț mă ține
Cu ispitele mă-ndemn...

Doamne, vreau să-ți ating rana!
Locul care-a sângerat
Când te-am răstignit, Mărite,
Iar Tu ne-ai răscumpărat.

Doamne, să renunț la toate
Câte-n lume am dobândit,
Este greu, nu pot răzbate
Printre câte am zidit.

Iubirea mea cu gene lungi...



Câmpii de dor scăldate-n soare,
Miresme dulci de maci deschiși,
Se simte a verii candoare,
Iubirea mea cu gene lungi.

Cu tine se încarcă zarea
Și-n ochii tăi ades m-ascund,
La brațul tău mă lupt cu marea
Și nu mă tem că mă scufund.

Iude


Vezi tu prin lume câte Iude
La orice pas au răsărit?
E glasul trădării zălude
Care pe toți ne-a învrăjbit.

Privește-n jur cum se lovesc
Frați ce au supt același sân,
Cum pentru bani ei se urăsc
Și-n vorbe-și picură venin.

Cu lacătele nepăsării,
Ale lor inimi au închis
Și cu păcatul neiertării
Credința-n Domnul au ucis.

Sunt...




N-asculta gura lumii și vorba-i de ocară
Ce-ți desenează ades pe-obraz lacrimi de stea
De-ar fi să te încerce în fiecare seară
Gânduri de rătăcire, privește! Sunt a ta!

Sunt inima ce-ascultă simțirile-ți ascunse
Și șoapta ce-ți oprește-n săruturi greu suspin,
Sunt curcubeul vieții-n tărâmuri nepătrunse
Și iarba-nrourată de ochiul tău divin...

Baraba




Mulțimea aclama tâlharul
Și pe Iisus îl condamna,
Sosise vrema ca paharul
Umilinței pân’ la fund să bea.

Norodul nu a stat pe gânduri,
C-acel Baraba mincinos
Era eliberat din lanțuri,
Doar ca să-l lege pe Hristos.

Tainică visare





Frumoase-s zilele cu tine,
Când primăvara-și poartă cântul,
Când tu te oglindești în mine,
Când lin se scutură caisul.

Și fiindcă mi-e atât de bine,
La brațul tău mă simt o floare,
Al cărei fin parfum mă ține
Plutind aievea ca o boare.

Iubește-ți aproapele!





Să nu te bucuri când străinul
Se-oprește obidit de drum,
Mergi și oferă-i ajutorul
Fii tu, samariteanul bun!

Să nu arăți cu-nverșunare
Spre semenul tău la necaz,
Mai bine fă o rugă-n care
Să se ridice-n ultim ceas.

Învață-mă să fiu iubire!






Mi-s umerii grei de păcate
Ce-n drumul meu am adunat,
Pe trup le simt adânc gravate
De când lor m-am abandonat.

Mi-s brațele pline de urme
Ce-au curs din neiertarea mea,
Mândria ce n-a vrut să curme
Glasul care mă ponegrea.

Simțiri zălude



E-atâta soare-n orizontu-n care
Îți văd verdele ochilor ce-nalți
Spre mine, și pentru o clipă-mi pare
Că tu ești înger, eu o rugă-n psalmi.


Îmi mângâi creștetu-ntr-o respirare,
Eu mă cutremur și gândul îmi frâng
De-a ta privire ca o cercetare,
Ce dulci fiori ușor din trup îmi strâng.

Dar ceresc




Spui că-s frumoasă ca o primăvară,
Că buzele-mi sunt cireșe coapte-n mai,
Că ochii mei căprui în ceas de seară,
Îți fură gândul și te poartă-n rai.

Îmi spui că degetele mele fine
Știu să-ți ofere mângâieri prelungi,
Șoapta mea ce te-adoarme-n nopți senine
Dureri din suflet te-ajută s-alungi.