Tabloul şcolii mele

 

    Adesea înmoi pensula în acuarela inimii şi trasez imagini pe pânza imensă a vieţii. Le schiţez peste acea parte în care desenez tabloul şcolii în care învăţ, locul de unde culeg cele mai fine picături de înţelepciune.

 Câteodată folosesc doar culori vii, pentru că mă simt fericită şi mă refer la zilele în care note de zece se aşează voioase în carnetul meu de elev. Alteori, folosesc tonuri mai blânde, pentru că... recunosc, am şi zile în care nota maximă mă ocoleşte şi asta pentru că mă las purtată câteodată pe aripile jocului şi închid în sertăraşul  amânărilor problemele de matematică.

Poveşti la gura sobei

-->

    ,,Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre, pe când începusem şi eu drăguliţă –Doamne a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei (...)”.

    Aşa îşi începe Ion Creangă ,,Amintirile”, scotocind prin tainiţa sufletului după cele mai minunate momente ale copilăriri sale.

    Asemeni povestitorului şi mie îmi place să răsfoiesc adeseori în jurnalul copilăriei mele, după clipele încărcate de gingăşia acestei vârste. Numai că, autorul le evocă undeva la vârsta maturităţii, când sacul acestei perioade este deja burduşit de poveşti.

Lumina din şcoala mea

      Azi, dacă ar trebui să dau un chip lumii mele, acela ar fi al şcolii în care învaţ. Ca orice elev, sunt captivată de minunatele lucruri ce le învăţ la şcoală, de parfumul cărţilor pe care le răsfoiesc cu atâta curiozitate alături de profesorii mei. Acum, în primii ani de şcoală, simt că pot schimba lumea cu o singură rostire, făcând-o mai bună, mai plină de iubire, când dascălul descoperă în mine calităţi pe care, cu chibzuinţa sa, le modelează, formându-mă pentru viitor, dându-mi aripi să zbor cât mai sus.

File de toamnă târzie...

      De fiecare dată când filele toamnei se desprind din calendar, ne pregătim să pictăm din nou natura în culorile ei preferate: galben, roşu, maro. Şi dacă tot înmuiem pensula în acuarela sufletului, cernem şi câţiva stropi de melancolie pentru că, trebuie să recunoaştem, clipele autumnale au acest efect asupra noastră. Sunetul toamnei îl recunoaştem sub paşii trecătorilor, când calcă peste covorul  de frunze, ce-mbracă aleile din parcuri şi nu numai; mirosul îl regăsim când atingem coşuleţul încărcat de gutui şi mere coapte. Culoarea amurgului de toamnă se citeşte pe un cer sângeriu, al cărui şal se sprijină de crengile copacilor goliţi de veşmânt.

Vremea colindelor...

        Luna decembrie este cea mai frumoasă perioadă a anului. Şi... nu pentru că este luna în care vine Moşul cu sacul încărcat de cadouri, ci pentru că e perioada în care pe buzele tuturor curg... colindele.

  Colindele sunt cântece cu semnificaţie religioasă, inspirate de Sărbătoarea Crăciunului, când Fiul lui Dumnezeu se naşte. Şi... nu într-o casă împărătească aşa cum ar fi corect, ci... într-o iesle şi ,de asemena ,în sufletele oamenilor iubitori de Divin.

La pescuit...

   În vacanţa de vară, am mers cu familia mea, la pescuit. De cum m-am trezit din somn şi mă pregăteam să mă echipez pentru o astfel de activitate, deja îmi imaginam că voi prinde în undiţa mea, cel mai mare peşte, dintre cei pescuiţi de-a lungul timpului, în familia mea de pescari. Voiam să bat recordul unei capturi pescăreşti din familia noastră, mare consumatoare de peşte de altfel.

 

Dragă Moş Crăciun,

  Mă uit pe fereastră şi sunt tristă că nu zăresc nici un fulg de nea. Raze de soare mi se joacă printre buclele castanii, de parcă ar vrea să-mi facă necaz.

 E mijloc de decembrie 2011! E luna în care tu aduci bucurie, nu doar în inimile noastre, ale copiilor, ci şi-n ale părinţilor, bunicilor ba chiar şi-n lumea necuvântătoarelor. E perioada zăpezii, a uliţelor ce răsună  de glas de copii şi-a derdeluşului. Să ştii că dezamăgiţi suntem nu doar noi, copiii, de lipsa omătului, ci şi adulţii suferă. De exemplu,  mamei mele îi place să se joace în zăpadă, ne îmbulgărim în fiecare iarnă, ne dăm cu săniuţa şi construim, toată familia, cel mai frumos om de zăpadă, acolo, în curte, lângă stâlpul porţii, străjuindu-ne casa  apoi, precum un soldat credincios.

Despre Sărbătoarea Pascală

  Creştinii sărbătoresc la Paşte, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Tradiţiile aceastei sărbători sunt legate de încondeierea ouălor, de vopsirea lor în roşu şi de ciocnirea lor, cu partea ascuţită, spunând cel care ciocneşte primul: Hristos a înviat! Iar persoana , cu care se ciocneşte oul, răspunde: Adevărat a înviat!

 

Arome de copilărie

   De când m-am născut, am fost răsfăţată de parfumul trandafirilor din grădina casei şi de leagănul din mijlocul ei. Este imaginea de care se prind gândurile mele de câte ori mă pornesc spre ... acasă.

Oare, doar copilăria poate sădi în sufletul unui om arome prin care pătrunde în lumea viselor? Oare, există vreo reţetă să poată fi menţinută această magie şi peste timp?

   Mama îmi spune, adeseori, că cea mai frumoasă floare din grădina sufletului unui om este copilăria. Este o floare rară, a inocenţei, a jocului şi a zborului neîncetat spre zări.

Cornelia Vaju, Cornelia Vîju, Cornelia Viju

Cornelia Viju, Cornelia Vaju, Cornelia Vîju

Cornelia Vîju, Movila Miresii