Se afișează postările cu eticheta Cronici movilene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cronici movilene. Afișați toate postările

Din cuprinsul revistei ,,Cronici movilene...”


În loc de argument...

 Atunci când ne dorim să consemnăm curgerea vremii și a propriilor fapte, pentru a nu fi date uitării, apelăm la orice mijloc de comunicare scrisă. Iată de ce am ales să dăm naștere unei reviste școlare, în care, cu ajutorul slovelor și al imaginilor, să creionăm portretul unei instituții de învățământ și nu numai.
Școala Gimnazială Movila Miresii este locul de unde zeci de generații de elevi și-au deschis aripile și au zburat către lume. Este locul unde există suflet, ambiție, determinare, aspirații, performanță și diversitate. Un spațiu plin de energie pozitivă, unde profesorii sunt pasionați de munca lor, fiind gata în orice clipă să-ți dăruiască din preaplinul lor sufletesc, unde se scriu pagini frumoase, stropite cu sudoare şi plăcere. Și, nu în ultimul rând, este locul unde se cultivă respectul, dar și dragostea față de ceea ce este original, față de tradițiile și obiceiurile ce definesc identitatea unui popor.

Cronici movilene - interviu cu movileni de succes



Trecem pragul Bibliotecii Comunale Movila Miresii și o rugăm pe d-na bibliotecar Liliana Panțuru să ne răspundă la câteva întrebări, știut fiind faptul că a fost una din elevele ce au făcut cinste școlii movilene.
- Doamnă bibliotecar, vă invit să răscoliți un pic prin ungherul amintirilor și să ne vorbiți un pic despre perioada școlarității dumneavoastră și despre acei dascăli care v-au zidit în suflet frumusețea cărții.
- Îmi amintesc cu nostalgie vremurile în care am fost elevă a școlii movilene, când pentru cadrele didactice exista un respect deosebit, când acestora li se recunoștea strădania lor de a ne învăța tainele cărților. Profesorii vremurilor mele nu permiteau elevilor niciun fel de apropiere, relațiile noastre erau strict oficiale, profesor - elev.

Dacă se întâmplă ca astăzi să întâlnesc în drumul meu foști profesori, majoritatea ajunși la perioada pensiei, recunosc, îi salut cu nemărginit respect și, în același timp, parcă, simt fiorul emoției cum mă cuprinde. Retrăiesc pentru o clipă sentimentul a ceea ce a reprezentat acel dascăl pentru mine.

 Se citea foarte mult în perioada școlarității mele, mă refer la cartea în format clasic. Pe când, acum, se citește mult mai puțin, probabil, datorită internetului și a posibilității de a citi online un text, afirm asta raportându-mă la datele pe care le dețin din funcția pe care o ocup. Chiar se învăța pe vremea când eu eram elevă, existau elevi buni, dar și elevi mai slabi la învățătură. Unii doar atât puteau, alții erau mai leneși. Niciodată părinții noștri nu veneau la școală să reproșeze dascălilor sau să le ceară socoteală pentru o notă mică, ori că ne-au urecheat că am fost neatenți la lecții!

Cronici movilene - lansare revista




       Vineri, 19 iunie 2015, în sala Căminului Cultural Movila Miresii, înainte de începerea festivității de premiere a elevilor,  școala din localitate și-a lansat primul număr al revistei sale, Cronici movilene
    Despre cum s-a născut această revistă și ceea ce conține ea, a vorbit celor prezenți,  prof. de limba română, Ingrid Ciurc, dar și prof. Mirela Brezuică, directorul Școlii Gimnaziale Movila Miresii și inițiatoarea acestui proiect îndrăzneț.
     Din sumarul revistei, astăzi vă prezint primul material: 


 Rubrica:  Interviu cu movileni de succes

            În curând va apare primul număr al revistei școlii noastre, Cronici movilene. Câteva cuvinte din partea dumneavoastră, domnule primar Dumitru Panțuru,  ne-ar onora, de aceea, permiteți-mi să vă adresez câteva întrebări:
- Dacă ar fi să ne întoarcem în timp, care a fost numele dascălului care v-a purtat prima dată prin tainele cărţilor şi ce fel de amintire îi purtaţi în suflet?
- Învățătorul meu a fost regretatul, Aurel Spiță, un om de înaltă ținută, înaintea căruia mi-am plecat cu respect fruntea mereu. Tipul de învățător drept, pentru care actul didactic a fost misiunea propriei vieții. Era tipul dascălului caracterizat de Sadoveanu, un Domnu’ Trandafir al Movilei Miresii. În cartea de onoare a sufletului meu, după cum intuiți, a lăsat o semnătură clară, mi-a fost drag și l-am iubit pentru ceea ce a reușit să sădească în  inima mea de copil, un buchet de idealuri.