Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni:

"De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de-aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Iubeşte-mi Mâinile...

de Elena Farago


Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...

Johann Wolfgang Goethe

Dor fericit

Înţelepţii doar s-o ştie
Căci mulţimea joc îşi bate!
Vrea să laud viaţa vie,
Dorul morţii-nvăpăiate.

În a nopţilor răcoare,
Ce-n iubire zămisleşte,
Te cuprinde-o-nfiorare,
Pe când candela luceşte.

Vai! chip frumos; vai! caldă şi gingaşe privire

de Francesco Petrarca

Vai! chip frumos; vai! caldă şi gingaşe privire;
Vai! fără seamăn farmec al mândrelor purtări;
Vai! dulce grai, tu care orice trufaşe fire
Smerit-ai, şi-ai dat celui slab 'nalte cutezări!

Vai! galeş râs în stare atâtea răni să-mi facă,
Încât doar moartea-i soră, azi, gândului nebun!
Suflet regesc, prea-vrednic să fi domnit – o, dacă 
Acest netrebnic secol ar fi slăvit vreun bun!

Vrăjmaşa mea, oglinda, în care-ţi tot priveşti

de Francesco Petrarca

Vrăjmaşa mea, oglinda, în care-ţi tot priveşti
Fermecătoarea faţă, de cer şi-Amor slăvită,
Întru a mea pieire te face să-ndrăgeşti
Nu vraja ei, ci vraja de dânsa oglindită.

Focul

de Octavian Paler

Nu-i adevărat povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mîinile
şi teama de el.

Piano

de George Bacovia

Şi iar toate-s triste.
Şi azi ca şi ieri –
Potop de dureri.

Şi visul apune
În negrul destin…

Şi vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Şi nici mângâieri…

Exil pe-o boabă de piper

de Mircea Dinescu

Tu lasă contabilii să numere valuri
tu lasă-i pe alţii să clatine chei
fii cioara cu scripca, nebunul, hamalul
ce cară-n decembre spre mugur clei.

În mlaştini cu muzici atlet al pudorii
să-ţi fie deodată ruşine să mori,
pe-un pat mişcător în maşina salvării
comandă fetiţe, şampanie, flori…

Prea târziu, la Paris

de Adrian Păunescu

Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân,
n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj,
unde sunt, mă trezesc doritor să rămân
şi, cu grele picioare, m-ating de pavaj.

Nu-i de mine nimic din infernul modern,
eu în peşteri, acum, aş avea locul meu,
pe o piatră de râu mi-ar fi dor să-mi aştern,
orice drum la Paris mi se pare prea greu.

Ileana Mălăncioiu

Cine-a păcătuit de-am fost la fel
Şi n-am fost fraţi de mamă sau de tată
Ci te aştept sub plopul ce se zbate
Că nu te pot iubi ca pe un frate
Şi nu mă poţi iubi ca pe o fată?

Cred că erau în faţa casei plopi
Şi nimeni n-a ştiut şi n-ar fi vrut
Dar s-au uitat bătrânele pe geamuri
Şi-am semănat cu frunza de pe ramuri
Chiar înainte de-a ne fi născut.

Marin Sorescu

Am legat...

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Octavian Paler

În funcție de ce se clădește pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată.
Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puțin câte puțin.
Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.
Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești.

Mircea Eliade

Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.


Destinul este acea parte din Timp în care Istoria își imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.


A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru.


Nu sunt pierdute decât acele bătălii pe care nu le începi niciodată.

Nichita Stănescu

Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva. Numai iarba știe gustul pamântului. Numai sângelui meu îi e dor de inima mea când o părăsește.

Perfecțiunea nu atrage atenția.

Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.

Sfânt în om este sentimentul. El este în om și în afara lui în același timp. Sentimentul este hrana cu care el satură foamea secundelor pe care le are de trăit. Este un fel de nutreț interior pentru un cal încă și mai interior. Un fel de gură locuind în centrul unei pâini. Un ierbivor interior ierbii.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Cu nimic nu Îl mânii atât de mult pe Dumnezeu, ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.

Nicolae Steinhardt

Nu piroanele L-au ţinut pe Hristos răstignit,

Constantin Noica

Despre nesuferita inteligenţă   

Aţi observat desigur ce repede hotărăsc unii oameni în ce priveşte strălucirea sau mediocritatea semenilor lor? Cutare? spun ei. Dar e un prostuţ! Tipul celălalt, da, e niţel mai inteligent. Sau, ceva mai rar: ce inteligentă femeie! Cum fac ei să hotărască atât de sigur şi atât de repede? În definitiv, inteligenţa e, până la un punct, ca frumuseţea: o simplă dispoziţie, pe care cineva o poate avea necontenit, nici vorbă, dar care e mai accentuată într-una din zile, mai impunătoare într-unele situaţii, mai cuceritoare cu privire la unele persoane. Femeile ştiu bine aceasta şi de aceea îşi regizează, niţel, frumuseţea lor. Ele înţeleg foarte bine să li se spună : ce frumoasă eşti astăzi! Dar, care om inteligent nu s-ar supăra când i s-ar spune: ce inteligent eşti astăzi!

   Şi, cu toate acestea, nu ar fi chiar atât de absurd şi ofensator . Inteligenţa nu reuşeşte de fiecare dată pur şi simplu fiindcă ea nu e o reacţiune automată, ci o facultate, de a cărei prezenţă în sânul unei persoane nu te încredinţezi decât după multă observaţie. Inteligent nu e cel care reuşeşte o dată, de două ori, de trei ori, căci s-ar putea să reuşească printr-un material de împrumut. Inteligent e altul de nenumărate ori. Mediocru o dată, mediocru a doua oară, şi totuşi nou, personal, dacă stai să-i totalizezi toată reacţiunea.

   De aceea, ca să poţi spune despre un om că e inteligent, de câte ori nu trebuie să te fi plictisit, decepţionat, indispus el...

Sfântul Ignatie

Tu, cel, ce pe pământ călătoreşti,

Trezeşte-te dintru a ta visare!

Căci plină este de păcătuire

Desaga patimilor tale.

Eşti scufundat ca într-un vis adânc

În nepăsare.

Viaţă, acest dar fără preţ,

Să încetezi zadarnic a o irosi!

Căci altfel moartea, fără să te-aştepţi,

Ca un tâlhar la tine va veni.

Sfântul Ioan de Kronstadt

   În rugăciune ţine-te de regula următoare: mai bine să spui cinci cuvinte din inimă decât nenumărate cu limba. Când bagi de seamă că inima ta e rece şi n-ai chef să te rogi, opreşte-te, încălzeşte-ţi inima cu oarecare imagine vie – de pildă, cea a ticăloşiei tale, a sărăciei şi orbirii tale duhovniceşti – sau prin gândul la marile binefaceri din fiecare clipă ale lui Dumnezeu faţă de tine şi de tot neamul omenesc, mai ales faţă de creştini, iar apoi roagă-te fără grabă, cu simţire caldă.

Napoleon Bonaparte

Zece oameni care-și exprimă părerea în public sunt mai puternici decât alte sute de mii care tac.


Un conducător este un negustor de speranțe.


Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.


Imposibil este un cuvânt care se găsește doar în dicționarul proștilor.