Se afișează postările cu eticheta Cărţile mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cărţile mele. Afișați toate postările

Zece pași, zece vise împlinite...

















Carmelia Dragomir Bălănică, pași pe scena politică brăileană


Anul 2000 este anul în care, purtată de idealul unei echipe puternice, alege să facă politică din convingere, convingere ce a condus-o către Partidul Social Democrat.
Carmelia Dragomir Bălănică lucrează pentru înfăptuirea lucrurilor frumoase, a proiectelor durabile, încercând să dovedească prin fiecare activitate în care se implică că este omul potrivit, la locul potrivit. Persoană elevată, cu o gândire pozitivă și cu o capacitate de comunicare admirabilă, a demonstrat că este o femeie puternică,  dispusă să se implice în proiecte dificile pe care nu oricine este capabil să le finalizeze.
          Pășind în lumea bărbaților - politica - reușește să se impună prin competență,  dar și prin trăsăturile puternice de caracter pe care le deține, devenind astfel un potențial candidat pentru orice funcție din partid. Nu puține au fost momentele când a simțit că timpul se comprimă și n-o lasă să facă tot ce-și propune, dar fiind de fel optimistă și perseverentă găsește mereu resurse interioare pentru a finaliza toate  sarcinile din agendă.
În ziua când ne-am întâlnit, mi-amintesc, am surprins-o lucrând alături de echipa sa la un proiect important și m-am temut ca nu cumva să fi uitat de întrevederea noastră. C-un zâmbet fermecător mi-a răspuns că nu-și uită cuvântul dat, indiferent ce  poate interveni în programul său zilnic, că respectul pentru cei din jur este una din regulile vieții pe care dorește să n-o încalce. Ascultând-o cu câtă plăcere vorbește despre studenții săi, în inimile cărora reușește mereu să aprindă scânteia cunoașterii, îi simt dăruirea și vocația. Pentru o clipă, recunosc, mi-aș fi dorit să mă număr printre ei, ca să pot să  dobândesc un pic din experiența sa profesională, pe care puțini brăileni o dețin la ora actuală.

Emilia Marilena Meiroșu- un politician cioplit cu idealuri și suflet


 Ne-am întâlnit la început de noiembrie, când vântul adia ușor legănând frunzele desprinse din copaci, rostogolindu-le continuu pe trotuarul neaglomerat de trecători. Privind jocul frunzelor, am observat că multe din ele se opreau lângă gardul unei școli brăilene, pe care erau scrise, în culori vii, remarci  motivante.  Devenisem curioasă să le citesc și, chiar am făcut-o:  Pentru că iubim viața... învățăm, cercetăm, ne jucăm, inventăm, zâmbim, scriem, trăim, visăm, iertăm, învingem, dansăm, descoperim, desenăm, pictăm, luptăm . În timp ce le conștientizam, am simțit aroma dulce a înțelepciunii celui ce s-a jucat atât de minunat cu ele. Aveam să aflu că era vorba chiar despre intervievata noastră, directorul acestei școli, profesoara Emilia Marilena Meiroșu.
Zâmbetul larg cu care ne-a întâmpinat, bunăvoința de a răspunde  provocării noastre, ne-au confirmat părerea că avem în față un om deosebit care, într-adevăr, are multe de dăruit lumii. Stăpână pe arta conversației, răspunsurile sale țâșnesc cu repeziciune, unele sunt scurte, la obiect și transmit siguranța omului care-și cunoaște bine reperele vieții. Politica este de 17 ani  o constantă în viața sa, iar această fidelitate i-a fost  răsplătită prin nominalizarea, pe listele pentru alegerile parlamentare din partea Partidului Social Democrat, pentru funcția de deputat. Nu a oscilat între mai multe partide,  a pășit în această echipă și nu regretă.

Didina Stănescu, orizontul unei femei de o rară distincție




Ceea ce o creditează pe interlocutoarea noastră să fie în fața cititorului este experiența sa profesională, politică, dar și de viață pe care a dobândit-o și din care este dispusă să ne împărtășească.
Didina Stănescu, director executiv la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Dunărea Brăila, este o persoană de notorietate din orașul cu salcâmi, un om cu o ținută excepțională, care știe să pătrundă în cele mai adânci fibre ale unei funcții manageriale, fiind un continuu izvor de inspirație pentru multe femei din sfera politicii locale actuale și nu numai.
Recunoaște cu seninătate că, deși are o vârstă onorabilă, nu a avut modele în cariera sa. S-a străduit mereu să dea un înțeles plăcut vieții, astfel încât, peste ani să poată privi cu fruntea sus spre aproapele său pe care îl respectă, iar în dialogul cu acesta s-a folosit permanent de argumente solide.
Recunoaștem că, pe parcursul interviului, am sesizat că deține un ascuțit și fin simț al umorului, mai ales în contextele în care ne povestea despre unii bărbați cu care s-a înfruntat pe scena politică, care i-au fost ostili, mai mult sau mai puțin și cărora a știut să le țină piept. 
Jurist de profesie, mărturisește că are o căsnicie frumoasă și reușită, de 47 de ani, împreună cu Radiean Stănescu, de profesie inginer agronom, care a reușit să o cucerească în anii studenției și care  i-a asigurat echilibrul sufletesc ajutând-o să-și păstreze universul interior neafectat de greutățile ce-au încercat-o. Împreună, au doi băieți care sunt sufletul familiei, pe Silviu și pe Gabriel, economiști de profesie, care la rândul lor și-au legat destinele de două specialiste în același domeniu ca și ei, respectiv, Alina Crina  și Lucia Daniela.

Interviuri cu femei-politician brăilene

Gânduri despre o carte de interviuri și autoarea ei
-o altfel de prefață -
Născută la Movila Miresii, scriitoarea Cornelia Vîju, cadru didactic într-o școală brăileană  (care a tipărit volume de poezii, proză, dar și cărți de eseuri și interviuri), nu a plecat în lume cum ar fi fost de așteptat, ci a rămas în vatra bunicilor și a părinților săi, transfigurând, în personaje vii, satul său cu nume de legendă, viața trepidandă de aici, fiind astfel un cronicar fidel, inspirat de meleagurile natale.
            Volumul de față, reunind patru interviuri cu tot atâtea interlocutoare, femei brăilene ajunse pe scena politică actuală, reprezintă un fel de analiză egală cu mărturisirea unor conștiințe. Un interviu presupune întrebări uneori foarte delicate, pe care propunătorul/ realizatorul le adresează persoanei intervievate, întrebările vizând atât probleme legate de activități în folosul societății, cât și chestiuni de ordin strict personal. Din cele patru interviuri din manuscrisul ce-l am în față, se desprinde clar faptul că cele patru doamne reprezintă ceea ce se dorește, mai ales, pentru generațiile de astăzi, un model de viață, o adevărată lecție de demnitate și un act de înțelepciune și sinceritate pentru valorizarea vieții prin activități umane.

Printre rânduri de poveste


Argument
Orice om știe că nu există lume mai frumoasă și mai fascinantă decât lumea poveștilor. Cea mai firească atitudine pe care o avem când  deschidem batista de mătase a plăsmuirilor  este  buna dispoziție și curiozitatea. Deși sunt citite la toate vârstele le asociem de obicei  cu prima perioadă a vieții. Iar pașii prin palatul de marmură pe care copilăria îl  zidește  în inima fiecăruia  sunt atât de delicați! Pentru că ne poartă în locuri minunate și primitoare, unde cerul e îmbrăcat permanent  într-o catifea  albastră, iar misterele  aşteaptă să fie descoperite.  
De ce am ales să scriu Printre rânduri de poveste?
Poate pentru că știu ce miresme dulci se pot aduna în poala inimii când pătrundem în universul poveștilor unde totul e cu putință! Poate pentru că, lucrând cu elevii mei, am observat că ei iubesc întâmplările cu personaje din lumea necuvântătoarelor, dar şi cu copii de vârsta lor, având tendința de a prelua exemplele pozitive, de a-şi analiza propriul comportament prin analogie cu cel al eroilor ce li se dezvăluie din textele citite.

Rătăcind pe căile sufletului




























În loc de prefață...

Cartea Rătăcind pe căile sufletului s-a creionat în gândul meu pe parcursul unei slujbe religioase ce-o ascultam în biserica din satul meu. Îmi amintesc că era Duminica Floriilor, iar cuvintele preotului au trezit în mine dorința de a așterne pe hârtie versuri cu temă creștină. În fiecare zi dedicam câteva momente rugăciunii personale, care lua forma unei poezii și astfel, trăiri după trăiri, întrebări după întrebări s-au perindat în inima mea, descoperindu-mi propria căutare interioară, pe care o conștientizam sau nu.
 Poeziile din acest volum reflectă momentele mele de smerenie, de pocăință sau frică de a nu pierde iubirea lui Dumnezeu.
Cu toții ne dorim să împlinim în viață tot ceea ce ni se potrivește, ceea ce ne reprezintă, însă cu toată străduința, avem uneori sentimentul de gol interior, gol pe care doar Divinitatea ni-l poate umple.
 Rătăcind pe căile sufletului reprezintă propriul zbucium ce l-am simțit pe calea vieții care, pe alocuri, a fost mai largă ori mai îngustă.

File... din copilărie





În loc de prefaţă...


   Cartea File... din copilărie este o idee care s-a conturat în inima mea de ceva timp, şi, pe care, o consider astăzi, înainte de a îmbrăca veşmântul de dascăl, o frumoasă provocare profesională. Îl privesc ca un pas înainte spre cariera pe care vreau s-o îmbrăţişez, încercând să ajung şi prin intermediul versului la inima copiilor. Este o carte în care doresc să surprind, cu vârful peniţei, o parte din frământările copilăreşti, din jocul şi surâsul şcolarului şi al preşcolarului.
   Temele alese pentru poezii sunt frecvente, iar prin mesajul versurilor mi-am dorit să cultiv atitudini şi comportamente pozitive, ştiut fiind că, uneori,  ceea ce citim ne poate influenţa caracterul şi chiar destinul. Ideal ar fi să ne îmbogăţească spiritual pe toţi, de la mic la mare, căci - de ce să nu recunoaştem? -  în fiecare adult se ascunde un copil, trebuie doar să ni-l căutăm în suflet, să-i deschidem prin joc pridvorul miresmelor copilăreşti.
   Volumul cuprinde poezii dedicate celor mai importante personaje din viaţa copilului, cum ar fi: părinţii, învăţătoarea, dar şi mesagerii bucuriei, ai iubirii şi dăruirii, cum sunt Moş Crăciun şi Moş Nicolae. Am deschis şi poarta naturii, a anotimpurilor, a micuţelor animale, a vieţii de şcolar, inspirându-mă din toate, turnând în călimara sufletului şi un strop din magia lor.
  File... din copilărie nu se vrea o carte desprinsă din bagheta magică a vreunei Zâne Bune, care face minuni, ci doar un mod de a ne înveli, din când în când, gândurile în mantia de catifea a unei poezii şi de a menţine echilibrată balanţa lecturii celor mici, dincolo de cerinţele şcolare.

Sub pleoapa sufletului






Cuvânt înainte

     Scriitoare şi publicistă, autoare a unor cărţi cuprinzând poezii, eseuri şi interviuri, Cornelia Vîju s-a hotărât să mai dăruiască cititorului încă un volum de versuri intitulat de astă dată: Sub pleoapa sufletului.
 Versurile oglindesc sufletul unui om talentat, din ce în ce mai stăpân pe uneltele sale. În persoana Corneliei Vîju, cu certitudine, avem de-a face cu un autor demn de toată atenţia.
  Prezentul volum este împărţit în patru cicluri de versuri iar, în final, autoarea a adăugat un poem de largă respiraţie despre care ne vom exprima aprecierile la momentul potrivit.
   Ciclul de poezii dedicat iubirii – intitulat sugestiv Sunt roua căzută în ale tale palme... - este cel mai amplu şi înfăţişează cititorului multele feţete ale acestui sentiment care pare a-i fi autoarei cel mai apropiat.
    Versurile Corneliei Vîju sunt simple, fără zorzoane sau încărcături stilistice, aceasta fiind conştientă de valoarea consemnării stărilor sale chiar şi-n acest mod. Se pare că viaţa a pus-o pe autoare în faţa mai multor feluri de a-şi privi la modul artistic sentimentele, autoarea asumându-şi cu delicateţe şi maturitate întreaga lor paletă!

Despletind şoapte...

Cornelia Vîju - Despletind şoapte
Volum Poezii
Editura Olimpiada - 2011.



Prefaţă
    Neînvăluită în prea multe figuri de stil, Cornelia Vîju este o poetă romantică, după cum bine a intuit profesorul Constantin Gherghinoiu, în prefaţa primului ei volum de versuri, de o sensibilitate aparte şi o vulnerabilitate aşişderea.
  Nu ascunde lucrul acesta, din contră, scrierile sale trădează firea sa visătoare iar ea se dăruieşte cititorului în toată splendoarea sa, fără ascunzişuri.
  Versurile autoarei ţâşnesc din straturile gândurilor cu uşurinţă şi se rostogolesc pe albul colii de hârtie impulsiv, fără prea multă ,,analiză”. Cunoscând-o pe Cornelia Vîju, nu mă surprinde stilul său propriu, versul rupt din simţire şi trecut permanent prin filtrul inimii sale. Este un vers ce curge câteodată lin, alteori în cascadă, aşa cum este însăşi poeta, când blândă, când vulcanică.
  Cornelia nu scrie pentru un sector special de cititori, ea scrie pentru toată lumea, nu doar pentru categoria celor ce ştiu să facă o analiză literară asupra unui text. Ea lasă cuvintele să curgă cum simte în momentul respectiv al scrierii. Nu caută indicii, nu se ascunde după cortina filozofică a vieţii, poate din nepricepere sau poate că chiar nu-şi doreşte încă acest lucru. Zâmbetul ei ştrengar, precum şi marea sa iubire de oameni, se lasă despletit uşor în poeziile sale. Fără iubire poeta pare că nu poate respira, se sufocă aproape!

Interviu cu un aviator



Cornelia Vîju - Interviu cu un aviator - Marian Covache
Editura Olimpiada, Brăila 2011
Colecţia "Interviu"




Prefaţă


     Publicate într-un timp scurt, volumele: Ancoră la ţărmul iubirii, Căutător în propria viaţă şi Despletind şoapte... alcătuiesc opera literară de până acum a Corneliei Vîju, ca materie a conservării iubirii sale pentru spaţiul bărăganic în care trăieşte, munceşte, visează...
   Încă de la primul volum autoarea încearcă să se impună ca poetă, iar apoi ca şi prozatoare de certă valoare şi originalitate, universul poeziei sale înscriindu-se pe coordonatele generale, în direcţia tradiţionalistă, cumulând într-un timp scurt experienţe creatoare rafinate. Încearcă şi chiar reuşeşte să se cunoască pe sine, o parte de treaptă nouă, dar şi o reluare, o ridicare spre expresivitatea plenară a unor constante evidente încă de la primul volum.
   Cu volumul Interviu cu un aviator, am putea vorbi de o ruptură ce are ca graniţă trecerea de la un gen la altul, de la poezie la romanul realizat prin interviu, o carte cu aspiraţie spre armonie ilustrată într-un portret. Răspunsurile intervievatului preiau forme narative, ce susţin părerea mea că aici este de fapt vorba despre un roman cu biografie. O lucrare premergătoare primei etape de creaţie a Corneliei Vîju, o lucrare ce întreţine, dacă nu e cu supărare, cultul personalităţii personajului principal, imagini descrise cu o proximitate tradiţionalistă pentru adevăr, o ridicare spre expresivitatea precară a unor căutări în trăirea vieţii eroului.
   Cartea este plasată în timpul nostru, adică în contemporaneitate, după cum este şi viaţa pe care o trăieşte eroul cărţii, alături de alte cărţi din domeniul aviaţiei. Aici aş aminti cartea Mitu’ lui Mitu a scriitorului Dragoş Cojocaru, Editura Stef, Iaşi, 2011 – Paul Mitu un erou controversat, dar, în opinia mea, autentic prin trăirile din Mauritania. Surpriza acestor cărţi din domeniul aviaţiei, ar fi că au avantajul receptării de către mulţi iubitori de neprevăzut şi excelsior.

Căutător în propria viaţă

Cornelia Vîju - Căutător în propria viaţă - Eseuri
Editura Olimpiada - 2010

Prefaţă

   
       După debutul cu volumul de versuri ,,Ancoră la ţărmul iubirii”, Cornelia Vîju ,,ancorează” pentru puţin din peregrinările ei romantice printre noi, pentru a ne oferi cel de-al doilea volum al său ,,Căutător în propria viaţă”, cu dedicaţie pentru fiica sa. Prefigurase faptul că autoarea va reveni la temele poetice din volumul de debut, chiar profesorul Constantin Gherghinoiu, cel ce i-a semnat prefaţa primei cărţi: ,,Poeta de faţă are înzestrarea necesară  pentru a diversifica tematica textelor pe care le scrie şi le va mai scrie”. Şi iat-o făcând acest lucru la nici şase luni de la publicarea primului volum.

Ancoră la ţărmul iubirii


Cornelia Vîju - Ancoră la ţărmul iubirii
Volum poezii
Editura Olimpiada - 2010