PARTEA ÎNTÂI
Pași
prin trecutul unei comunități
Freamătul rădăcinilor movilene
Despre
trecutul oricărui ținut al neamului omenesc se ocupă istoria. Despre rădăcinile
și evoluția comunității noastre aflăm tot privind în icoana timpului deja
scurs.
Într-unul
din eseurile apărut în volumul Căutător
în propria viață (apărută la Editura Olimpiada
în anul 2010), vorbeam despre rădăcinile
fiecărui om, acele fire nevăzute ce ne leagă și ne readuce din orice colț de
lume unde, poate, ajungem să pășim într-un anumit moment al existenței noastre.
Așezată
în Câmpia Bărăganului, Movila Miresii este un loc ce a inspirat multe condeie,
prin legenda ce-o ascunde. Din poveștile bătrânilor satului legenda s-a
creionat astfel:
Pre vremuri de demult, într-o
iarnă, pe un vifor mare, prin partea locului trecea o nuntă cu toți nuntașii,
iară mireasa era adusă de mire într-un
car cu boi. Pe drum, s-a desprins fundătoarea carului și mireasa a căzut în
zăpadă. Când au observat nuntașii lipsa miresei erau departe și, deoarece era
viscol mare, fiind și pe înserat, n-au
mai putut să o găsească.
Se zice că la o movilă din
apropiere era o târlă ciobănească și ciobanul, condus de lătratul câinilor, s-a dus în partea
locului și a găsit mireasa în zăpadă. Aducându-o la târlă, a luat-o de nevastă
și au întemeiat prima familie din zonă. De aici vine denumirea de Movila
Miresii.
Bătrânii mai povestesc că mireasa
era îndrăgostită de un flăcău ce avea o târlă și oi pe lângă movilă, iar
părinții au silit-o să ia pe altul de bărbat. Astfel că, pe când se îndreptau
cu nuntașii spre casa mirelui, ei venind dintr-un sat din fostul județ Râmnicu Sărat de unde era fata, ajungând în
dreptul movilei unde fata știa că se află iubitul ei, s-a furișat din car și s-a dus la bordeiul
ciobanului.
Nicolae
Bălcescu scria că: Istoria este cea
dintâi carte a unei nații. Într-însa ea își vede trecutul, prezentul și
viitorul.
Pornind de la aceste grăitoare cuvinte și,
pentru că viața unei comunități este influențată de locul unde ea există, aleg să
aduc în atenția cititorilor un crâmpei din trecutul bisericesc al localității
Movila Miresii, satul meu natal.
Este cunoscut faptul că, după ce o comunitate
se toarnă în tiparele unui loc, orizontul ei începe să se contureze în
frumusețea sufletească a oamenilor ce o formează. Iar această frumusețe se
imprimă pe cerul ținutului respectiv sub semnul lui Dumnezeu. De asemenea, orice teritoriu locuit de oameni
are în mijlocul său, fără îndoială, un lăcaș de închinăciune unde preotul
veghează ca o candelă aprinsă dreapta credință, menținând vie în inimile
enoriașilor dragostea și respectul față de cele sfinte. Biserica este acel
izvor de pace lăuntrică ce revarsă în sufletele celor ce-i trec pragul liniștea
și iubirea divină; este acel spațiu minunat unde preoții slujesc, iar prin
intermediul lor lucrarea cerească se săvârșește în om.
Biserica din satul Movila Miresii, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților a fost, este
și va fi una din cele mai frumoase din județul Brăila, datorită credincioșilor
locului care, cu smerenie și sfioșenie, îl caută pe Domnul în fiecare zi de Sfântă Liturghie sau în orice clipă când
sunt încercați de propriile zbuciumări interioare. Pentru a fi simțită căldura
credincioșilor movileni păstorul de suflete, în speță preotul satului,
trebuie să fie un om înțelept prin ale cărui cuvinte lucrează mâinile Mântuitorului.
Ca să fii preot într-o zonă rurală nu este de
ajuns doar să-l pui pe clopotar să tragă
clopotele și să aștepți enoriașii să vină în Casa Domnului, ci trebuie să mergi și să interacționezi permanent
cu oamenii, să intri chiar din casă-n casă și să le vorbești despre binecuvântările
ce se ascund într-o Liturghie ortodoxă
și despre brațele răbdătoare și iertătoare ale lui Dumnezeu. Căci așa cum a
spus Mântuitorul: Cel care va vrea să fie mare între voi, să fie
slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor
slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească
şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi (Marcu 10:43-45). Astfel,
preotul dintr-o parohie este cel dintâi dintre slujitori ce le spală picioarele
celorlalți.
Convinsă
fiind că scânteia dumnezeiască arde neîncetat în fiecare biserică din lume, la
îndemnul preotului paroh Marius Sinca, am decis să fac un periplu prin istoria
bisericii movilene și să adaug aceste informații prețioase în prima parte a
cărții, pe care i-o dedic, cu recunoștință,
celui care a fost preotul Stelian Hornea, al cărui suflet a plecat
la Domnul de aproape doi ani. Astfel,
fiecare locuitor movilean poate să afle cine au fost ctitorii
propriului lor lăcaș de închinăciune, precum
și cine au fost preoții ce au slujit aici de-a lungul vremii.
Într-o viață obștească este binecunoscut
faptul că preotul nu doar socializează cu oamenii, ci arde, de câte ori este nevoie,
împreună cu ei pe rugul credinței,
transmițând cu multă râvnă iubirea lui
Dumnezeu.
Misiunea preotului într-o comunitate este
foarte importantă, mai ales în ziua de azi, când lumea a devenit tot mai
potrivnică față de aproapele său. Păstorul
de suflete, prin lucrarea sa jertfelnică, are rolul de a menține tot ceea
ce înseamnă sacru în spațiul
bisericii. Are rolul de a modela
caractere și de a se îngriji de calitatea enoriașilor săi, devenind reper
pentru cei ce vor să urmeze în viață o cale dreaptă, îngrijindu-se totodată de
bucuriile ce străjuiesc în inimile oamenilor, transformându-le astfel, în
parfumate potire de crin.
Din
toate înscrisurile ce se află în arhivele brăilene, preotul Mihai Ciprian Duca a reușit, în lucrarea sa de dizertație,
întocmită în anul 2010, să strângă datele ce privesc vechimea satului movilean
și, implicit, ale parohiei Movila Miresii.
Cu
ajutorul preotului paroh Marius Sinca am ales să dăruim și locuitorilor
movileni aceste date importante din istoria comunei noastre.
Prin
urmare, am selectat câteva fragmente din conținutul lucrării menționate pe
care, iată, le redăm aici:
Istoricul înființării
localității
,,Referitor la înființarea
localității, primele așezări datează din anul 1800, timp în care, câteva
familii, venind de la târlele Urlani, au găsit pe raza actuală a comunei trei
bordeie care formau vechea târlă Mototolea, după numele celui mai de seamă
târlaș, Chiriță Mototolea, tatăl fostului căpitan Chirițescu, bunicul scriitoarei și publicistei Lucreția Karnabatt,
născută Kirițescu.
Micul nucleu Mototolea a început să se
dezvolte prin sosirea altor târlași, astfel încât, pe la anul 1860 târla
Mototolea a ajuns să aibă 50-60 de familii. 1879 este anul în care s-a atestat
documentar înființarea satului Măgura
Miresii, așa cum s-a numit la început Movila Miresii. Actul de naștere al
satului este Actul de delimitare al însurățeilor, conform articolelor 5 și 6 din
Legea rurală din anul 1864.
Delimitarea noului sat înființat, Măgura Miresii, s-a făcut prin contractul din
18 septembrie 1879, cu numărul 30.639, în urma căruia au fost împroprietărite
351 de familii. Împroprietăriții primeau câte zece pogoane în țarină și câte un
pogon în vatra satului. În urma împroprietăririi, biserica a primit 1.5 ha în
vatra satului, 1.5 ha în câmp pentru cimitir și 8.5 ha teren arabil.
Deși a început în anul 1879, împroprietărirea s-a terminat în anul 1882,
conform procesului verbal încheiat la 15 octombrie 1882 de către reprezentantul
statului G.I. Bartolomeu, silvicultor, de aceea, în unele documente satul
Măgura Miresii apare că s-ar fi înființat
în anul 1882.
Numele de Movila Miresii dat noii așezări, vine de la o movilă situată la
un kilometru de sat, pe platoul dintre Lacul Seaca și Lacul Sărat. În anul 1923
se menționează că viața în Movila Miresii era mai ieftină ca oriunde; gara
Urleasca este la distanță de 5 km de sat, iar serviciul de transport era bine
organizat pentru vizitatori. Satul avea multe restaurante, fabrică de sifoane,
brutării, ceea ce oferea vizitatorilor un anumit confort.
Sate componente
Satul Esna este
situat pe DN 22, la 5 km vest de Movila Miresii. Numele său vine de la Valea
Esna, situată în partea de sud a satului. Satul datează din anul 1861, fiind
cel mai vechi sat din cadrul comunei. În momentul înființării avea 68 de case,
325 de persoane, moară cu aburi , iar vatra satului era de 12 ha. Era un cătun
ce aparținea de comuna Urleasca. Din anul 1926 este comună cu administrație
proprie, iar în 1931 devine comună rurală.
Satul Țepeș Vodă a fost înființat
în anul 1921, când a avut loc reforma agrară. Cu această ocazie în județul
Brăila iau naștere două sate: actualul Lacu Sărat – cu denumirea Alexandru
Vlahuță și Țepeș Vodă.
Satul Țepeș Vodă urma să ia ființă pe malul stâng al Lacului Sărat Movila
Miresii, dar în cele din urmă a fost amplasat în jurul stației de cale ferată
Urleasca, existentă din anul 1872. Locuitorii din satul Țepeș Vodă sunt țărani
împroprietăriți din satul Movila Miresii, Lutul Alb, Scorțaru Vechi, Urleasca
și alte sate ale județului Buzău.
De la înființare și până în anul 1942 satul a aparținut de Movila Miresii,
apoi de comuna Urleasca, iar mai târziu, prin cererea adresată Prefecturii
Brăila de locuitorii satului, intră din nou sub administrația comunei Movila
Miresii.
Ca poziție și așezare geografică, comuna Movila Miresii este situată în
partea de sud-est a țării, la 30 km de orașul Brăila și 53 km de Râmnicu Sărat,
pe DN 22 Brăila-Râmnicu Sărat, având ca vecini: la nord comunele Râmnicelu și
Gemenele, la sud-est comuna Traianu, la est Tudor Vladimirescu și Romanu, la
vest Șuțești și Ianca. Cuprinde trei sate: Movila Miresii, Esna și Țepeș Vodă.
Istorie
și slujire preoțească
Lucrările construcției bisericii din
localitatea Movila Miresii, cu hramul Duminica
Tuturor Sfinților au început în anul 1889, cu participarea întregii obști,
încheindu-se în anul 1892 când biserica a fost sfințită de Arhimandritul Nectarie Ciucă, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Parthenie.
Zbaterile construcției lăcașului de cult au început însă mai devreme, în anul
1883, când este numit primul preot al Parohiei Movila Miresii, preotul Stan
Apostol. Acesta, hirotonit ca diacon în anul 1878, pe seama Parohiei Șuțești,
primește în anul 1882 arhiereasca binecuvântare a Prea Sfințitului Episcop Iosif al Dunării de Jos pentru a alcătui un comitet de colectă format din
domnii Chiriță Scarlet și Dobre Cojocaru, cu dreptul de a face o colectă
generală pe teritoriul Eparhiei Dunării
de Jos în valoare de 25.000 de lei pentru zidirea unei biserici în comuna
Movila Miresii, pe atunci, Măgura Miresii.
În anul următor este hirotonit preot
titular la această parohie. În anul 1885 părintele solicită 17 pogoane de
pământ în vatra satului pentru zidirea bisericii, în cererea depusă specifică
faptul că toți locuitorii sunt ortodocși.
În anul 1889 încep lucrările de construcție ale bisericii, cu participarea
întregii obști care se încheie în anul 1892. Biserica este sfințită de Arhimandritul Nectarie Ciucă, cu
binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop
Parthenie. În anul 1904 sunt încheiate lucrările de pictură.
În anul 1911 regăsim o hotărâre
a Episcopiei prin care se aprobă
începerea construirii clopotniței pentru biserică.
Lucrarea
pastorală în parohie este întărită prin numirea, în luna mai 1893, a lui Vasile Cojocaru, în postul de cântăreț
bisericesc la parohia Movila Miresii, noul nume al comunei fiind menționat
pentru prima dată în actele de corespondență la data de 15 mai.
La 1
iulie 1911 Grigorie Țarălungă este transferat de la Parohia Gulianca și
încadrat la Parohia Movila Miresii în postul de cântăreț. Având preot și
biserică, viața spirituală a enoriașilor gravita în jurul acestora, astfel
aflăm dintr-un raport statistic că în anul 1912, în comună, locuiau 513 familii
ortodoxe române cuprinzând 2.235 de suflete.
Între
anii 1912 și 1918 lipsesc informații despre viața parohiei deoarece arhiva
parohială a fost distrusă în timpul războiului, informație aflată
dintr-un raport cerut în anul 1918 de Ministrul Cultelor și Instrucțiunilor C.
Dobrescu, din partea tuturor bisericilor și mănăstirilor, cu privire la
pagubele provocate de război în ceea ce privește clădiri, obiecte sacre, cărți
de ritual, bibliotecă și documente vechi, bani, terenuri, pășuni, păduri
afectate de război.
În anul 1923 biserica a avut nevoie de lucrări de consolidare și pictură
din nou. Unul dintre cele mai de seamă documente rămase în această perioadă
este actul de sfințire al bisericii din
21 septembrie 1924. Au fost prezenți Episcopul
Ghenadie al Buzăului, Protopopul Ilie
Didicescu, Subprotopopul Mihail
Panaitescu, Clerul Catedralei, Parohul Stan Apostol, precum și
reprezentanți de seamă ai autorităților: Ministrul Cultelor și Artelor -
Alexandru Lepădatu, Prefectul județului Brăila - Șerban Răducanu, deputații
Leonte Moldovan, Ion Paraschivescu, Petre Jecu, învățătorul Mihai Frangu,
primarul Neacșu Radu, pictorul Nicolae Rovea.
Preotul Stan Apostol primește în luna noiembrie a aceluiași an rangul de Econom Stavrofor din partea Episcopului Ghenadie.
În anul 1925, la data de 1 ianuarie este transferat de la Parohia Urleasca
preotul Constantin Paraschiv care preia parohiatul de la preotul Stan Apostol. Continuă cu deosebită răspundere lucrarea
ctitorului, atât în plan administrativ, cât și misionar filantropic, într-o
parohie care număra 680 de familii și 3.134 membri.
O primă lucrare de referință constă în ridicarea clopotniței de zid, în
anul 1927 și împrejmuirea cimitirului cu gard de scânduri.
În urma solicitării făcute de părintele
Stan Apostol, Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, prin Decizia
5696/21 decembrie 1929, aprobă construirea unui cavou lângă biserica parohială
pentru înhumarea preotului și a
soției sale.
În anul 1937 misiunea bisericii se întărește prin venirea unui al doilea
preot, astfel că, la 1 iulie 1937 este instalat ca preot coslujitor preotul
Traian Frangu, transferat de la parohia Vernești, județul Buzău.
Tânărul cântăreț bisericesc Leonte Frangu este hirotonit în anul 1940 de
către Episcopul Efrem Tighineanu și
este numit provizoriu ca preot în postul al doilea la Parohia Movila Miresii,
până când vor fi înființate noi parohii.
La 16 decembrie 1941 a fost dezvelit Monumentul
Eroilor din Primul Război Mondial aflat lângă biserică, la stradă, iar pe o
placă a acestui monument sunt scrise numele eroilor căzuți în acest război.
În anul 1941, în luna martie, preotul Traian Frangu este înlocuit de
preotul refugiat Alexandru Podgurschi, care primește oficial titlu de paroh
deținut de preotul Constantin Paraschiv.
În luna decembrie, cu începere de la întâi, este transferat ca preot
ajutător la Parohia Movila Miresii, de la Parohia Pardoși din județul Râmnicu Sărat,
preotul Haralambie Mușat.
În luna februarie 1942, preotul Haralambie Mușat este delegat de Episcopul Ghenadie al Buzăului să gireze
parohiatul până la noi ordine.
Din anul 1951 județul Brăila trece sub jurisdicția Episcopiei Dunării de Jos, toate adresele venind de la noua Episcopie.
În septembrie 1956, preotul Constantin Paraschiv demisionează din oficiu de
paroh, post care este încredințat preotului Haralambie Mușat.
În anul 1961, în locul preotului Haralambie Mușat, este instalat ca preot
doi preotul Gheorghe Petrică, hirotonit la 25 martie 1961, pe seama Parohiei
Movila Miresii. Acesta a slujit 17 ani în parohia movileană.
La 1 aprilie 1980 este numit ca
preot paroh la Parohia Movila Miresii preotul Costache Tureatcă.
În anul 1983, parohia movileană are prima casă parohială. În anul 1984
încep lucrările de pictură ale bisericii, pictor restaurator fiind Elena Roșca.
Resfințirea bisericii se realizează la 2 iunie 1985, în Duminica Rusaliilor și este săvârșită de
Episcopul Epifanie al Buzăului.
În anul 1986, la cimitirul parohial sunt montați 70 de metri liniari de
gard din plăci prefabricate.
În anul 1987 preotul Tureatcă este transferat la o parohie din județul
Brăila, iar parohia este încredințată, pentru un an și jumătate, părintelui Emil Ionescu, transferat de la Parohia Urleasca în
toamna anului 1987, lucrarea sa fiind foarte scurtă, deoarece în vara anului
1989 se mută la Domnul.
În anul 1988 parohia este ocupată de părintele Ștefan Munteanu, transferat
de la Parohia Colacu, Protoieria Panciu, județul Vrancea, unde
era preot din anul 1979.
În anul 2000, pe 14 iulie, tânărul teolog Mihai Ciprian Duca este hirotonit
preot în Catedrala Episcopală de către Prea
Sfințitul Părinte Episcop Casian,
pe seama bisericii movilene, ca preot coslujitor, pentru întărirea lucrării bisericii
în această parohie, alături de Prea
Cucernicul preot paroh Ștefan Munteanu.
Sub păstorirea preotului Ștefan Munteanu
(din 1988) și a preotului Mihai Ciprian Duca (2000), până în anul 2009 s-au realizat
lucrări de reparații la lăcașul de cult și de împrejmuire cu gard a curții
bisericii și a cimitirului.
Din anul 2009, sub păstorirea preotului paroh Marius Sinca și a preotului
coslujitor Hornea Stelian, s-au demarat ample lucrări de consolidare și
reparații la lăcașul de cult care s-au finalizat în anul 2014, construindu-se
totodată și cea de-a doua casă parohială în perioada 2010-2011.
Prin colaborarea cu oficialitățile locale, Ziua Hramului bisericii Duminica
Tuturor Sfinților, a devenit o zi de sărbătoare comunală, marcată prin
program liturgic, acțiuni filantropice și culturale.
Arhitectură
Biserica are formă de cruce cu o
turlă în naos, înaltă de 22-23 de metri. Lungimea lăcașului de cult este de 30
de metri, inclusiv pridvorul, lățimea de 8 metri și 12 metri la abside, fiind
construită din cărămidă. Are trei turle, două mai mici în zona pronaosului, iar
cea mare în zona naosului.
Pictura
În anul 1904 a fost executată, în
tehnica ulei, pictura interioară de
către pictorul Vasile Robea din Galați, așa cum arată pisania din vechiul
pridvor al bisericii. Pictura sfântului lăcaș a fost restaurată între anii 1922
și 1942. În anul 1982 Consiliul și Comitetul Parohial, sub conducerea preotului paroh Costache Tureatcă, a
hotărât începerea lucrărilor de restaurare a picturii lăcașului, acestea fiind
terminate de un colectiv de pictori conduși de Elena Roșca.
Din anul 2010 biserica, intrând într-un amplu proces de
consolidare, pictura i-a fost grav afectată, fapt pentru care Parohia, în baza
înaintării unui memoriu justificativ, a primit aprobarea nr. 1737/2014 de la Comisia de pictură să realizeze din nou
o pictură în tehnica frescă.
În prezent, Parohia Movila Miresii are un număr de 2.981 de credincioși
dintre care 230 sunt rromi. Locuitorii se ocupă, în general, cu agricultura,
respectiv cultivarea plantelor și creșterea animalelor. ”
Așadar, de-a lungul timpului, în
Parohia Movila Miresii, au slujit următorii preoți:
-Pr. Stan Apostol, ctitorul bisericii
-Pr. Constantin Paraschiv
-Pr. Traian Frangu
-Pr. Alexandru Podgurschi
-Pr. Leonte Frangu
-Pr. Ion Paraschiv
-Pr. Petrică Gheorghe
- Pr. Costache Tureatcă
- Pr. Emil Ionescu
- Pr. Ștefan Munteanu
- Pr. Mihai Ciprian Duca
-Pr. Stelian Hornea, iar în prezent slujesc preoții:
- Pr. Marius Sinca și Pr. Bogdan Alexandru Ionescu.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.