Dulce poezie

O, cât aș vrea, iubite, cât aș vrea

s-adun din ochii tăi nemărginirea,

să-mi potolesc adânc setea  cu  ea

să depăn din povestea noastră,  fericirea!

Să-nvăț să-mi fie dragă astă lume

din care te-am cules ca pe o floare

înmiresmată, unică, anume

brodată-n praf de stele și visare.

Un univers întreg aș vrea să țes

cu-al tău surâs aprins de bucurie,

din care curg mărturisiri în vers

adulmecând o dulce  poezie...

Cornelia Vîju