Dulce poezie


O, cât aș vrea, iubite, cât aș vrea
s-adun din ochii tăi nemărginirea,
să-mi potolesc adânc setea  cu  ea
să depăn din povestea noastră,  fericirea!

Să-nvăț să-mi fie dragă astă lume
din care te-am cules ca pe o floare
înmiresmată, unică, anume
brodată-n praf de stele și visare.


Un univers întreg aș vrea să țes
cu-al tău surâs aprins de bucurie,
din care curg mărturisiri în vers
adulmecând o dulce  poezie...


Cornelia Vîju

Un comentariu:

Nu se înjura şi nu se face spam