Didina Stănescu, orizontul unei femei de o rară distincție

Ceea ce o creditează pe interlocutoarea noastră să fie în fața cititorului este experiența sa profesională, politică, dar și de viață pe care a dobândit-o și din care este dispusă să ne împărtășească.

Didina Stănescu, director executiv la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Dunărea Brăila, este o persoană de notorietate din orașul cu salcâmi, un om cu o ținută excepțională, care știe să pătrundă în cele mai adânci fibre ale unei funcții manageriale, fiind un continuu izvor de inspirație pentru multe femei din sfera politicii locale actuale și nu numai.

Recunoaște cu seninătate că, deși are o vârstă onorabilă, nu a avut modele în cariera sa. S-a străduit mereu să dea un înțeles plăcut vieții, astfel încât, peste ani să poată privi cu fruntea sus spre aproapele său pe care îl respectă, iar în dialogul cu acesta s-a folosit permanent de argumente solide.

Recunoaștem că, pe parcursul interviului, am sesizat că deține un ascuțit și fin simț al umorului, mai ales în contextele în care ne povestea despre unii bărbați cu care s-a înfruntat pe scena politică, care i-au fost ostili, mai mult sau mai puțin și cărora a știut să le țină piept. 

Jurist de profesie, mărturisește că are o căsnicie frumoasă și reușită, de 47 de ani, împreună cu Radiean Stănescu, de profesie inginer agronom, care a reușit să o cucerească în anii studenției și care  i-a asigurat echilibrul sufletesc ajutând-o să-și păstreze universul interior neafectat de greutățile ce-au încercat-o. Împreună, au doi băieți care sunt sufletul familiei, pe Silviu și pe Gabriel, economiști de profesie, care la rândul lor și-au legat destinele de două specialiste în același domeniu ca și ei, respectiv, Alina Crina  și Lucia Daniela.

Se simte împlinită alături de familia sa, iar mulțumirea i se simte în voce când povestește despre  persoanele dragi. Consideră că și-a îndeplinit menirea în această lume, prin copiii săi și nu omite să-i amintească și pe cei patru nepoți dăruiți de către cei doi fii: Gabriel are un băiat și o fată, pe Ștefan Vladimir și pe Eva Anastasia, iar  Silviu două fete, Maria Alecsandra și Ioana Nicoleta. Alături de ei, soarbe fiecare picătură de viață cu voluptatea unui om ce a înțeles care-i prețul fericirii, știind că din lucrurile mici se pot extrage mari bucurii sufletești.

A visat să devină judecător  și putea să-și împlinească visul având șansa ca, pe o repartiție guvernamentală,  în anul 1971, când a terminat  Facultatea de Drept din Iași, să obțină un post de judecător  la Judecătoria Roman sau  Judecătoria Pașcani, dar viața a pus-o să aleagă între această profesie și omul iubit. Deși născută în județul Bacău, a ales să-și urmeze soțul pe meleagurile brăilene renunțând la postul de judecător și alegând postul de jurisconsult la Întreprinderea de Utilaj Greu Progresul din Brăila.

Nu de puține ori a avut de înfruntat greutățile vieții acționând ca o învingătoare  motivându-i  astfel și pe alții. A ales Brăila, poate și pentru că socrii săi având o situația  materială mai delicată (socrul pensionar de invaliditate, iar soacra casnică) aveau nevoie de ajutorul lor, al tinerilor căsătoriți.

Poate că la timpul acela am gândit că mi-am zădărnicit visul meu profesional, - îmi spune cu emoție în glas - dar Dumnezeu rânduise ca eu să-mi întemeiez  o familie, care dacă în anul 1969 era formată din două persoane, adică eu și soțul meu, acum familia noastră este formată din zece persoane și sunt mândră de această realizare.

          Pentru că soțul era nevoit să stea mai aproape de părinți, a ales să lucreze ca inginer-șef  la unul din C.A.P.-urile  din Movila Miresii, localitate situată la doar                30 de km distanță de domiciliul acestora.  A decis să-i fie alături, mutându-se  pe plaiurile movilene la data de 1 mai 1972, rămânând aici până în noiembrie 1980, timp în care a ocupat funcția de jurisconsult pe C.U.A.S.C.-urile Movila      Miresii- Șuțești.

Privește cu drag în urmă la amintirile pe care le-a conturat în cartea propriului destin acestea fiind proaspete încă, iar peste trei ani, ne mărturișește cu lumină-n priviri,  speră să-și aniverseze nunta de aur. Așteaptă cu nerăbdare acest moment pe care își dorește să-l petreacă cu copiii și nepoții aproape.

Și-a scris rândurile vieții prin faptele sale pe care și le-a asumat cu responsabilitate și, deși consideră că nu mai are prea mult de adăugat la capitolul existență profesională, reamintim ce ne spunea la începutul discuției noastre:  Am învățat mereu și încă învăț!

Remarcăm la interlocutoarea noastră rafinamentul, simplitatea și sinceritatea rostirii când povestește despre parcursul său profesional, despre marea putere de muncă pe care a avut-o datorită cunoștințelor și competențelor deținute, dar și oamenilor dragi ce-au susținut-o, respectiv soțul și copiii. Ei au înțeles-o mereu și n-au împiedicat-o să-și îndeplinească sarcinile ce-i reveneau, atât în plan profesional cât și politic.

Lucrurile mari se nasc din sacrificii, ne-a spus la un moment dat.

Într-adevăr, bogata sa carieră suntem convinși că a necesitat, uneori, și sacrificii. Sacrificiul s-a rezumat la o alegere, la consecințele căreia s-a conectat apoi. De exemplu, a ales să-și urmeze soțul, în ciuda dorinței de a deveni judecător. Și a cules roadele ce-au rezultat din propria decizie. Și, har Domnului, au fost destule! O familie completă, cu copii și nepoți, cu iubirea lor, este într-adevăr cea mai mare bogăție pe care o poate deține un om pe Pământ.

Un îndemn creștin spune: Fă Rai din tot ce ai! Didina Stănescu a căutat lumina din ochii celor dragi și astfel a adunat puterea și iubirea de care avea nevoie, risipind toate temerile ce, poate, au încercat-o.

S-a dedicat permanent muncii pe care a efectuat-o cu responsabilitate, nu a lăsat niciun proiect nefinalizat și nici nu s-a demotivat atunci când alții au fost sceptici la ideile sale. Pentru că își cunoștea capacitatea intelectuală, aptitudinile profesionale, dar știa și că în pomul plin cu roade sunt destui care aruncă cu piatra. Este tipul de româncă ce nu se teme de furtună pentru că rădăcinile îi sunt adânc ancorate în dimensiunea pregătirii sale pe care și-a demonstrat-o întru totul.

          A pus suflet în orice proiect în care s-a implicat. Își amintește că a muncit foarte mult atunci când s-au constituit asociațiile agricole, prin aplicarea Legii                  36/1991 ca să nu se împrăștie pământul, să nu se distrugă sistemele de irigații.  Lucrurile n-au ieșit așa cum își dorea, iar consecințele s-au observat ulterior când seceta a făcut ravagii în agricultura județului.

Această mare pierdere creată  prin distrugerea sistemului de irigații din județ nu poate fi ușor recuperată, deși era în vigoare Legea cooperației agricole nr.566/2004, cu modificările și completările ulterioare și toți miniștrii agriculturii din toate guvernele, au făcut apel la proprietarii de teren, să se asocieze pentru a accesa mai ușor fonduri pentru dezvoltarea agriculturii, pentru ca produsele agricole românești să pătrundă la noi în țară în lanțul marilor magazine și pe piețele europene.

Multe reușite a adăugat în palmaresul profesional, despre care veți afla pe parcursul dialogului nostru.

Nu și-a risipit timpul în nenumărate vacanțe, a ales să se dedice carierei  de jurist, dar și celei politice, șlefuindu-se permanent, dovedind cu fapte, nu cu vorbe, că știe să așeze temelii durabile.

Sperăm să reușim să vă captăm atenția alături de intervievata noastră, prin confirmarea valorii și prestigiului acesteia. Deși perioada în care-și începea cariera politică nu i-a furnizat modele, considerăm că Didina Stănescu poate fi un model demn de urmat pentru tinerele care aleg să pășească dincolo de cortina politicii actuale.

Vă invităm, așadar, să simțim împreună parfumul ascuns dincolo de fereastra amintirilor unui om de o remarcabilă ținută, un om de o mare noblețe sufletească.

Cornelia Vîju