O lecție de prietenie


Soarele își despletea razele peste tâmplele pământului, dăruindu-i temperaturi din ce în ce mai mari, iar zările purtau cu emoție  primăvara pe umerii lor. Ciripitul păsărilor, întoarse din țările calde, răsuna ca un cântec de flaut, umplând câmpurile de bucurie. Valuri de lumină se revărsau peste tot cuprinsul,  iar seninul cerului lăsa  să se strecoare pacea în fiecare colțișor de lume. Era început de aprilie și haina verde a primei fiice a anului îmbrăcase întreg văzduhul.
Pisicel și Aricilă erau în drum spre școală. Pisicel purta o vestă nouă de culoare neagră, iar Aricel, jacheta lui de țepi gri, de care, se pare, nu se despărțea niciodată.
Drumul până la școală era cam lung, șerpuind pe lângă o apă unde în fiecare dimineață, răsăritul privea tainic ca-ntr-o oglindă. 
Pe drum , cei doi flecăreau despre cum își petrec timpul liber și cât de bine puteau să-și rezolve temele la matematică, care mereu îi puneau în încurcătură și pe colegi.
Pisicel, lăudăros de felul lui, îi spuse ariciului cu trufie:

- Știi, eu sunt foarte deștept, întotdeauna îmi rezolv temele repede și bine! Sau... aproape bine. Le termin în doar zece minute și am apoi timp suficient să mai alerg și șoriceii din preajma casei mele.
- Cum reușești asta? se minună Aricilă, care știa că de fiecare dată are nevoie de o oră ca să-și rezolve exercițiile la matematică. Eu încep mereu cu exersarea noțiunilor învățate la școală și abia apoi mă apuc de rezolvarea problemelor. Și niciodată nu reușesc fără trudă.
 - Of, ce prostuț ești! îi spuse motanul. Păi la ce-ți mai trebuie să te mai uiți pe notițe? Tocilar mai este și ariciul ăsta! gândi motanul în sinea sa. Deschizi cartea iute, notezi tema și o rezolvi pe loc, așa cum poți. Chiar dacă rezolvarea nu este corectă, important este să vadă învățătorul că ai scris. La ce-ți folosește să și rezolvi corect?
Abia acum își dădu seama Aricilă de performanța lui Pisicel. Deci el nu învăța, doar copia cerința temei, fără ca măcar să se străduiască a o înțelege.
- Aha, tu de fapt doar te prefaci că înveți, Pisicel! Observ asta după cum îmi povestești. Tu consideri că studiezi pentru învățător și nu pentru tine. Gândești greșit, dragul meu! Doar în interesul tău este învățarea școlară. Nicidecum pentru părinți sau altcineva. Cartea te formează pentru viață, te ajută să ajungi acolo unde îți dorești când vei fi mare.
- Hei, dar la ce mi-ar folosi matematica în viitor? La ce bun să-mi risipesc timpul de joacă cu asemenea lucru lipsit de importanță?
- Cum, la ce?! La multe ! De exemplu, te va ajuta să numeri șoriceii pe care îi pândești, să știi mereu câți au fost, câți ai mâncat și după câți mai ai de alergat. Glumeam! Atunci când vei merge să cumperi ceva, vei ști dacă banii îți ajung ori dacă vânzătoarea ți-a încasat prețul corect. Nu vei ști nici cu câți ani este mai mare fratele tău, ce vârstă vei avea tu peste cinci ani sau peste cât timp vei merge la liceu. Hei, sunt atâtea situații de care te lovești și unde matematica îți este de mare folos! Sunt atâtea jocuri în care calculele matematice sunt de bază!
Uite, de exemplu, vrei să-ți servești colegii cu bomboane atunci când este ziua ta. Dacă tu nu știi să împarți numărul bomboanelor la numărul  colegilor, nu vei ști dacă îți vor ajunge. Sau dacă vei dori să le oferi colegelor tale flori, iarăși vei da greș dacă nu știi înmulțirea. Cinci colege ori trei flori, ia zi-mi, cât fac?
Pisicel îl privea nedumerit. Hm! Cam avea dreptate Aricel!
- Păi, vezi?continuă Ariciul. Ba chiar nici bănuții din pușculiță nu vei ști să-i distribui corect dacă tu nu știi matematică. Sunt mii de situații de care te lovești zilnic și cărora nu le poți face față dacă această știință îți este străină.
Pisicel îl ascultă pe Aricilă atent până ce acesta termină de enumerat exemplele de zi cu zi în care matematica era necesară, însă tot nu păru convins pe deplin de utilitatea disciplinei. Hei, ce-o fi, o fi! Va găsi el soluții când se va afla în încurcătură, doar nu degeaba este cunoscut ca fiind cel mai isteț motan din cartier!
Pas cu pas, plini de voioșie au ajuns și-n sala de clasă unde și-au întâmpinat colegii c-un Bună dimineața! plin de entuziasm. Astăzi începe o săptămână nouă iar el, Pisicel,va dovedi tuturor că și fără să dobândești știința numerelor, poți să fii responsabil și chiar respectat de către cei din jur.
Numai că, într-una din zile, părinții săi au observat că în carnetul său erau doar calificative mici la matematică. L-au certat pentru neglijența sa, iar apoi i-au explicat de ce este bine să  cunoască tainele matematicii, motivându-l astfel să-și îmbunătățească situația la învățătură .
Rușinat că  a fost mustrat de învățător și de părinți, Pisicel l-a rugat pe Aricel să-l ajute să înțeleagă matematica și să înceapă să-și facă temele împreună. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. La sfârșitul semestrului, Pisicel a reușit să-și îndrepte notele și să fie apreciat de cei din jur.
 După această întâmplare, cei doi prieteni au devenit nedespărțiți, iar Pisicel i-a cerut iertare lui Aricel pentru că l-a luat, cândva, în râs și l-a numit tocilar.
A înțeles că: Prietenia este o floare rară ce trebuie îngrijită zi de zi. Tot valoroasa prietenie este cea care ne ajută să depășim momentele grele pe care le întâmpinăm.
Pisicel a mai descoperit că respectul celorlalți se câștigă în timp, prin  comportamentul pe care-l afișăm, iar pentru faptele noastre suntem singurii răspunzători. Atât respectul cât și prietenia sunt sentimente fără preț.
Voi cât de mult iubiți matematica, copii? Aveți un prieten de nădejde, asemeni lui Aricilă?




 Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam