Tu ești divina mea menire


Nu, nu ești doar închipuire
Ori gând la umbra unui mal,
Tu ești divina mea menire
Al fericirii tainic șal.

Când brațul tău lin mă cuprinde
Și-adună ai tristeții stropi,
Patima dragostei mă prinde
Nopțile mi se-aprind de foc.


Nu, nu ești cerul care strânge
În negri nori furtuni și ploi,
Tu ești aripa ce m-atinge
Cu dragoste și vise noi.

Ca-n dans mă porți în astă viață,
Fior de-amor  în mine torni,
Privind către-a lunii față
Stelele în brațe-mi răstorni.



Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.