Noapte linistită,

de Bartolomeu Valeriu Anania

Noapte liniştită, noapte desfătată,
Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călătoare, leneşă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Şi mi-o urci în tindă, lumea s’o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citeşte, cine mi te-arată,
Noapte liniştită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Şi pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi
În măsura vremii dintre doi ţăruşi?

Umblu’n cartea toată, eşti mereu în carte.
Foaia te desparte, faţa nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Şi din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viaţă pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.
Şi cântări de leagăn cânţi ca şi-a altădată
Tot atât de vie şi adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniştită!
Bartolomeu Valeriu Anania
(Calendarul „Credinţa”, 1967)
4 Responses


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam