Te văd


Te văd aievea într-o lumină
De-argint și, parcă, te socot
Ca un luceafăr ce-mi alină,
Durerile ce-n mine port.

Te-aștept cu dor întotdeauna,
Înamorată să te-ating,
Ți-adulmec ochii-n nopți cu lună
Doresc din raze să te strâng.


A tinereții zbuciumare,
Mă-ndeamnă în tăcute seri,
Să descânt stele lucitoare,
Ca din înalt să te cobori.

Îți caut umbra cu privirea,
Te văd oricând și-n orice loc,
Chinuitoare ca iubirea
Nu este-n lume niciun joc.


Cornelia Vîju



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam