Cu brațe de iubire pline

Adesea rătăceam cărarea
Și-n întuneric mă aflam,
Pe strâmbe căi unde chemarea
Păcatelor mă ispiteau.

Cu ochii cercetam prin lume,
Deșertăciunea adunam,
Adulmecam chipuri și nume
Și astfel, Doamne, te uitam.

Multe dureri pe căi străine
Am strâns! Și când mi-am amintit
Că-n cer exiști și pentru mine,
Te-am căutat, Iisuse Preamărit!


Spășită am venit spre Tine
Și ajutorul Ți-am cerut,
Cu brațe de iubire pline
La sânul Tău, blând m-ai primit.

M-ai luat de mână și o clipă
Aripi de îngeri parcă aveam,
Zburam prin zare fără frică
Și tălpile Îți atingeam.

Iertare-ți cer, acum, Iisuse!
Și-aproape să îmi fii mereu,
În cuget mi-ai adus trezirea
Și-n suflet pururi darul Tău.


 Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.