Câmpii de dor scăldate-n soare,
Miresme dulci de maci deschiși,
Se simte a verii candoare,
Iubirea mea cu gene lungi.
Cu tine se încarcă zarea
Și-n ochii tăi ades m-ascund,
La brațul tău mă lupt cu marea
Și nu mă tem că mă scufund.
Surâsul tău divin, angelic
Plutește lin prin flori de tei,
E ca o boare, ca un cântec
Ce-l risipești pe largi alei.
Pe câmpul încărcat cu aur
Ești joc de fluturi argintii,
Iubire, tu al meu tezaur
Ești, de frumusețe și lumini...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.