Cronici movilene - lansare revista




       Vineri, 19 iunie 2015, în sala Căminului Cultural Movila Miresii, înainte de începerea festivității de premiere a elevilor,  școala din localitate și-a lansat primul număr al revistei sale, Cronici movilene
    Despre cum s-a născut această revistă și ceea ce conține ea, a vorbit celor prezenți,  prof. de limba română, Ingrid Ciurc, dar și prof. Mirela Brezuică, directorul Școlii Gimnaziale Movila Miresii și inițiatoarea acestui proiect îndrăzneț.
     Din sumarul revistei, astăzi vă prezint primul material: 


 Rubrica:  Interviu cu movileni de succes

            În curând va apare primul număr al revistei școlii noastre, Cronici movilene. Câteva cuvinte din partea dumneavoastră, domnule primar Dumitru Panțuru,  ne-ar onora, de aceea, permiteți-mi să vă adresez câteva întrebări:
- Dacă ar fi să ne întoarcem în timp, care a fost numele dascălului care v-a purtat prima dată prin tainele cărţilor şi ce fel de amintire îi purtaţi în suflet?
- Învățătorul meu a fost regretatul, Aurel Spiță, un om de înaltă ținută, înaintea căruia mi-am plecat cu respect fruntea mereu. Tipul de învățător drept, pentru care actul didactic a fost misiunea propriei vieții. Era tipul dascălului caracterizat de Sadoveanu, un Domnu’ Trandafir al Movilei Miresii. În cartea de onoare a sufletului meu, după cum intuiți, a lăsat o semnătură clară, mi-a fost drag și l-am iubit pentru ceea ce a reușit să sădească în  inima mea de copil, un buchet de idealuri.

 - După învățător, în viața unui elev apare profesorul. Dezvăluiţi-ne numele  acelor profesori ce v-au marcat perioada școlii gimnaziale. Acei dascăli ce-au trezit permanent motivația înlăuntrul dumneavoastră și peste amintirea cărora obișnuiți să așezați adesea un semn de carte, numai să retrăiți momente în care ați simțit cum sămânța cunoașterii v-a fost semănată de grădinari iscusiți.
 - Un respect adânc port tuturor celor ce mi-au orientat anii de școală, dar dacă ar fi să amintesc niște nume, d-na prof. Marieta Lazar, dl prof. Viorel Mortu si dl. prof. Vasile Zbarcea sunt profesori de care mi-amintesc adesea, al căror respect rezonează permanent în inima mea. Iar dintre cei care m-au învățat meserie, deoarece eram înscris  la profil mecanic, domnii Mihail Dumitrescu și Tudorache Crăciun sunt cei cărora le-am mulțumit atunci când a trebuit să îmi fac meseria, deoarece sub îndrumarea lor am putut să ofer tot ce-aveam mai bun în mine, să fiu un meseriaș dedicat.
-Ați fost elev al școlii movilene. Cum priviți din punct de vedere material condițiile oferite astăzi de sălile de clasă?
 - Într-adevăr, din punct de vedere material, condițiile sunt astăzi foarte bune. Școala este dotată cu multe materiale didactice, cu laboratoare, iar cel de informatică cred că este cel mai important în prezent. Elevii dispun de calculatoare și de conexiune la internet, facilități pe care eu nu le-am avut în perioada școlarității mele. Și totuși, cu toate acestea, se făcea învățământ de calitate și atunci.
 - Cum vi se pare elevul de astăzi, raportat la cel din perioada când erați elev?
 - Cu toții observăm, privind în jur, că elevii din ziua de astăzi au un comportament mai degajat. Nu vreau să supăr pe nimeni, mai ales o instituție de învățământ. Până la urmă, educația pornește din familie, știți, cei șapte ani de-acasă ... Școala continuă să cizeleze și să formeze comportamente care își au rădăcinile în familie. Cum prezentul oferă o paletă largă de posibilități de petrecere a timpului liber, iar două exemple relevante ar fi: modulele de socializare sau  telefoanele  mobile cu aplicații din ce în ce mai atractive, toate acestea, după părerea mea, influențează educația copiilor noștri. Și, de cele mai multe ori, în sens negativ. Iar atunci când eu eram elev, respectul pentru cei mari era primul comportament ce ni se insufla din familie. Nu cred că este cazul să amintesc cât de mulți elevi uită și să salute când trec pe lângă un adult! Pentru asta nu acuz școala, ci părinții care, de cele mai multe ori, nu se implică în educația propriilor copii, lăsând totul în seama dascălilor. Disciplina și respectarea regulilor erau prioritate în viața elevului din generația mea, ceea ce nu se mai întâmplă în prezent.
 - Cum vedeți viitorul tinerilor acestei comune?  Au elevii noștri, după ce ies de pe băncile școlii, vreo șansă să rămână aici, în comună? Mă refer la șansa vreunui loc de muncă.
- Rândurile vieții ni le scriem  prin vorbele și gândurile noastre, prin ceea ce alegem să trecem în filele ce le semnăm zilnic la capitolul existență. Am certitudinea că elevii movileni vor merge la liceu, vor urma studii superioare și, poate că, o parte dintre ei se vor întoarce aici să profeseze. Totuși, realitatea este dură, vizând locurile de muncă din mediul rural. Nu prea avem ce să le oferim, doar pentru cei care au fost mai putin silitori la învățătură și aleg să rămână acasă cu familia, preferând să lucreze în agricultură, viața la țară poate reprezenta viitorul.
Să nu uităm că  fiecare zi ne oferă noi experiențe, ne dă ocazia să mergem mai departe și să excelăm în domeniul pentru care avem aptitudinile potrivite. Iar dacă locul unde ne putem pune în valoare talentul, va fi departe de casă, cred că nu este un impediment pentru a atinge succesul, dacă asta ne dorim.


     - Şi pentru că aş dori să încheiem acest inteviu într-o notă optimistă, ce urări faceți revistei Cronici movilene, acum, la debut?
 - Vă urez să aveți cât mai multe ediții, cu cât mai mulți cititori, să aveți subiecte interesante și atractive, astfel încât să insuflați motivația scrierilor în cât mai multe inimi ale elevilor movileni. Știu că este o muncă care necesită pricepere și timp, o înclinație către literatură și multă creativitate. Sunt convins că sub îndrumarea profesorilor, în speță ai celor de limba română, școala va forma reporteri și scriitori talentați care vor face cinste comunei noastre.
- Vă mulțumim mult pentru timpul acordat, domnule primar, vă felicităm pentru toate reușitele dumneavoastră prefesionale, cu atât mai mult cu cât ați fost unul din elevii cu care Școala Gimnazială Movila Miresii se mândrește. Acel om potrivit, la locul potrivit, un român autentic ce nu și-a uitat rădăcinile și înaintea căruia ne înclinăm cu respect.
Vă urăm succes în continuare, înțelepciune, putere de muncă, aceeași verticalitate și să ne fiți în continuare partener în proiectele ce le vom derula pe viitor.
Cornelia Vîju






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam