Vânt de iarnă


Peste dealuri val-vârtej,
Iarna a sosit grăbită,
Poartă cizme și cojoc
Prin zăpada lin cernită.

Vântul calcă-n urma ei,
Șuierând suflă ger mare,
Și vestește pe alei:
S-au dus  zilele cu soare!


Răscolind stratul de nea
Și larg zidind troienele,
Face tumbe prin vâlcea
De nu mai vezi cărările.

Când se-oprește să doarmă
Vântul cu-tăioasa-i spadă,
Din bulgări se înalță

Un frumos om de zăpadă.

Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam