Negare

Rezemați de tâmpla toamnei

Colindăm lungile alei,

Mi-ascunzi în căușul palmei

Lin, frunzișul dragostei.

Mă ridic pe vârfuri iute

Sărutările să-ți fur,

Te apleci spre gura-mi dulce

Trupul îmi prinzi împrejur.

Spui că-ți par o visătoare

Eu surâd și te aprob

Și mă-ntreb: nu cumva oare

Ești și tu visului rob?

Te prefaci că simți pământul

De te-ating, dar  tremuri tot...

Negi că-n tine simțământul

Dragostei, nu-i cum socot?

Cornelia Vîju