În ochii toamnei ne-adâncim...



Se scrie toamna-n dulci poeme
Şi se-aştern frunzele pe-alei,
Prin şoapte dorul uşor geme,
Iar eu visez la ochii tăi.

Chipul tău, undă fermecată,
Se-ascunde-n al iubirii  şal,
Privirea ţi-e înamorată
Şi parcă totu-i ireal.

Te laşi purtat de mâna-mi fină
Şi mierea buzei eu îţi gust,
Te unduieşti ca o felină,
Plină de-amor, eu te degust.

Şi vântul suflă, ploaia cade,
În sărutări ne risipim,
Îndrăgostiţi de serenade,
În ochii toamnei ne-adâncim...


Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.