Eroul familiei mele

           De când mă știu, mi-a plăcut să petrec timp în preajma bunicii mele. Aceasta era ființa dragă tuturor membrilor familiei, dar parcă mai mult decât toți, eu o iubeam cel mai mult.
            Întotdeauna am considerat-o un model demn de urmat și am să vă spun și de ce. Dacă se întâmpla să-i fie rău vreodată, ea găsea mereu forța de a se ridica, ba mai mult, în acele momente părea un izvor de energie și pentru cei din jur. Chiar dacă avea dureri mari, bunica nu se plângea, iar vorbele ei erau mereu pline de optimism.
            Când mergeam la ea în vizită și o găseam cufundată  în treburi, lăsa totul la o parte și petrecea timpul cu mine. Dacă mă ofeream să o ajut, credeți că mă lăsa? Nicidecum! Îmi spunea că eu, nepoțica ei, sunt o comoară fără de preț, de aceea prefera să se bucure de această comoară. Râdea și îmi zicea : ,, Lasă! Treaba mă așteaptă în fiecare zi. Dar clipele cu tine nu se mai întorc!” Eram atât de fericită! Mă simțeam cea mai importantă persoană de pe pământ.
            Chiar dacă anii trecuse și strecurase pe chipul bunicii semne de neșters, lumina dinlăuntrul ei întotdeauna strălucea ca în anii tinereții. Ochii ei verzi îmi dăruiau sclipiri magice atunci când îi priveam. Mâinile ei ce-mi ofereau îmbrățișari calde, chiar dacă erau brăzdate de muncă, aveau o forță incredibilă.

            Viața bunicii nu a fost tocmai ușoară. Ea era o femeie harnică, de la țară, care a muncit la câmp, a crescut patru copii, a construit o casă, a plantat o livadă de pomi și... multe, multe urme a lăsat bunica în drumul ei. Totuși, urma care aproape a schimbat destine, a fost iubirea pe care ne-a dăruit-o, cu generozitate, nouă, nepoților ei. A fost precum un ideal ce l-a sădit în noi cu multă grijă.
        Am fost modelată sufletește de vorbele-i înțelepte, de aceea am considerat-o mentorul meu.
            Multe pot povesti despre bunica, eroul familiei mele, însă, cu lacrimi ascunse în colțul ochilor, mă opresc aici, pentru că ea, astăzi, e doar amintire...
Vîju Ionela Georgiana
Școala Gimnazială Movila Miresii

Clasa a VIII-a, februarie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam