Iubesc...

... viața, pentru că știu și susțin că este cel mai mare dar ce ne-a fost dat, pentru că a fost primul meu lucru primit și este ultimul care îmi va fi luat.

Am trecut prin nenumărate experiențe de viață, dar valoarea celei mai neînsemnate dintre ele întrece tot aurul din lume.

Iubesc viața, mă bucur de ea! Mă bucur de căldura blândă a soarelui, în fiecare dimineață, de nopțile atât de reci și întunecoase, care îmi transformă ferestrele în oglinzi.

Iubesc viața, pentru că în fiecare zi îmi va dărui noi experiențe – și fiecare dintre ele îmi va aparține, întipărindu-se în sufletul meu.

Iubesc viața, pentru că am gustat-o, iar gustul ei dulce-acrișor mă fascinează; iar dacă vreun bine mi-a fost plătit cu rău, acest lucru nu trebuie să mă deprime.

Iubesc viața, pentru că ea m-a învățat că nu binele altuia mă înalță; că a iubi este mai frumos decât a fi iubit.

Iubesc viața cu toate capriciile ei, cu toată otrava și răutatea ei, căci, dacă nu ar exista răul, cum am putea să ne bucurăm de bine?

Iubesc viața și cel mai mult iubesc dragostea pe care am găsit-o în ea; acea dragoste care mă ajută mereu să iubesc viața, așa cum nu a fost iubită niciodată.

Iubesc viața, pentru că sunt și nimeni nu poate să șteargă existența mea de ieri sau de acum. O iubesc, pentru că într-o zi soarele dimineților mele se va stinge și atunci voi ști de ce iubeam atât de mult viața, cu atâta dragoste.

de Humberto A. Aguadelo C.