Toamna, anotimpul existenţei tale



 Atunci când toamna îşi dezbrăca ultima frunză de pe ram, când visele verii se pregăteau de hibernare, te-ai născut tu. Lăstarul acela micuţ ce s-a transformat cu timpul într-un copac încărcat de vise. Ţi-ai scuturat parfumul special peste pământul învelit în plapuma arămie a frunzelor şi ţi-ai înscris numele în partitura vieţii. Emoţia călătoriei ce te aştepta, brăzda văzduhul cu mireasma sa. Cerul era ademenit să te legene într-o zi minunată de toamnă. Lumina izvora în tăcere din speranţe înfăşurate cu pânza destinului, iar zâmbetul tău dăruia bucurie timpului în care păşeai.Ţi-ai tatuat în palma dorinţelor fericirea şi ţi-ai promis că o vei culege atât timp cât vei dansa Balul Vieţii. O plapumă de vise acoperea cerul sub care te-ai născut, iar buzele tale slobozeau peste ele săruturi angelice.
   Toamna este anotimpul tău pentru iubire şi noi începuturi. Este timpul din care curg secunde norocoase asupra trupului tău. Ploile ei sunt şoaptele umede ale inimii tale care te ajută să îţi faci intrarea  în spectacolul lumii. În fiecare strop de ploaie ce curge din norii plini de speranţe, ascunzi o dorinţă căreia îi dai aripi de reuşită. Ei îţi crează calea pe pământ, iar aspiraţiile tale îşi vor găsi destinaţia, pentru că ai ales să te înalţi cât mai sus în lumea ta. Născându-te toamna, în sufletul tău va licări mereu reflexia acestui anotimp, iar tu vei fi dispus întotdeauna să-i ţeşi ie aurie din razele viselor tale. Vei împleti gânduri de vrajă, mireasmă de crizanteme, farmec ruginiu şi petale de soare melancolic.

      Şi pentru că toamna ţi-a făcut intrarea în tărâmul muritorilor, uşa sa va fi deschisă pentru tine întotdeauna, frunzele ei arămiu colorate vor cerne asupra creştetului tău speranţe celeste, coapte, scânteietoare. De asemenea, anotimpul brumelor te va călăuzi în  viaţă, va întinde covor înaintea ta din frunze arse de dor, iar umerii săi te vor purta cu gingăşie atunci când lacrimile îţi vor uda pleoapele, poate.Vântul ei îmbrăcat în  mătase ruginie, te va săruta cu parfum de gutui coapte şi-ţi va frământa cărările cu şansă.
   Toamna este timpul ce-l bei în cupa de nectar a împlinirilor, din care sorbi apusuri purpurii ce îţi aprind simţurile de fiecare dată când le trăieşti. Îţi desprinzi petale din suflet în ceasul ei, le aşezi înaintea iubirii, pe care cu emoţie o vei întâlni  sub bolta sa de catifea.
 Şi speri să fie tot o clipă autumnală atunci când te vei preschimba în ploaie şi vei răni veşnicia cu plecarea ta...


Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam