Minunea înmulţirii pâinilor

   

     La îndemnul fiicei mele, duminică, 18 august 2013, am mers să ascult Sfânta Liturghie în Biserica Tuturor Sfinţilor din Movila Miresii, localitate frumoasă, cu nume de legendă, unde eu îmi desfăşor viaţa cotidiană.

    Fiind a VIII-a duminică după Rusalii, preotul care slujeşte în această parohie, Sinca Marius, a prezentat credincioşilor movileni o Evanghelie foarte frumoasă, în care se vorbeşte despre minunea înmulţirii pâinilor făcută de către Domnul nostru Iisus Hristos.

  Se spune că: ,,Într-una din zile, aflându-Se Domnul pe malul lacului Ghenizaret şi văzând mulţimile care se înghesuiau să-L cunoască şi să-I asculte învăţătura, a început să le vorbească, predicându-le până seara târziu. Atunci au venit ucenicii şi I-au zis:

  Locul este pustiu  şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare” – Matei XIV, 15.  Iisus, însa le-a zis: Nu trebuie să se ducă. Daţi-le voi să mănânce” – Matei XIV,16.

  Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi, poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă, şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, multimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

  Mântuitorul, după ce săvârşeşte această minune, dispare, iar mulţimile au mers după Dânsul. L-au aflat pe Iisus stând singur, rugându-Se şi fiind trist.(...) Toată lumea se bucura de minune, pentru ca a mâncat şi s-a săturat, dar Hristos era trist! Atunci El le-a adresat  următoarele cuvintele dojenitoare:

  Adevarat, adevarat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat” (In. 6,26).”

   Preotul movilean a explicat credincioşilor că supărarea Mântuitorului venea din faptul că a observat cum oamenii s-au bucurat că le-a oferit pâine pe gratis, fără muncă. Că oamenii au gândit în sinea lor cum un astfel de conducător care te iartă şi-ţi dă să mănânci fără să depui un efort, ar fi un conducător ideal pentru ei.

   Mesajul real al acestei minuni este de a înţelege noi, oamenii, că Dumnezeu este Pâinea Vieţii, care întăreşte şi hrăneşte inimile credincioşilor Săi. Oricât s-ar bucura omul de pâinea pământească, dacă nu are Pâinea Vieţii, atunci nu-l poate ferici niciuna din toate bogăţiile materiale. Va simţi mereu o foame lăuntrică şi o nevoie de iubire curată, totală, pe care le poate găsi doar alături de Dumnezeu. Aşadar, răspunsul îl vom afla înlăuntrul nostru şi-l vom descoperi doar rugându-ne şi cerând ajutorul Divinităţii. Dragostea faţă de aproapele nostru ne va ajuta să biruim asupra celui potrivnic, iar prin iubirea ce-o vom sădi la fiecare pas, se va naşte pârjol în inimile celor necredincioşi. Totul vine din credinţă, ne învaţă preoţii, credinţă care poate fi de mai multe feluri, dar dacă vom lăsa lucrarea lui Dumnezeu să se săvârşească în noi, vom şti să alegem mereu drept.

   Mesajul duhovnicului, de a învăţa să ne iubim, să iertăm şi să nu contenim a cere Sfintei Fecioare ajutorul, a strecurat speranţa în sufletele movilenilor care au înţeles cât de importantă este prezenţa divină în viaţa lor. Ei ştiu că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator, ci le va da înzecit ceea ce-i vor cere, de se vor smeri şi-L vor primi în casa sufletelor lor. Lumina Sfântă îi face mai bogaţi de fiecare dată când păşesc în Biserică, iar golurile interioare se umplu de o chemare divină. Acea chemare care nu lasă urmă de îndoială în suflet pentru că Dumnezeu îi ajută şi-i întăreşte.

  Am profitat de moment şi am adresat câteva întrebări preotului Marius Sinca, întrebări ce vizează caracterul şi comportamentul credincioşilor movileni.

   De patru ani de când slujeşte în această parohie, preotul Sinca a reuşit să cucerească inimile multor credincioşi movileni, prin harul cu care propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu. S-a apropiat mult de săteni, prin slujbe, prin vizitele pastorale ce le efectuează la casele celor care se găsesc în imposibilitatea de a veni la biserică, dar şi prin acele momente când este solicitat că meargă la enoriaşi pentru vreun serviciu religios. Astfel, de la Domnia Sa, am aflat că drumul spre biserică, duminică de duminică, este găsit cu uşurinţă de credincioşii movileni, într-un număr mulţumitor, raportat la condiţiile în care se slujeşte acum, în perioada renovării lăcaşului, când spaţiul este limitat, însă nu suficient, raportat la numărul de localnici (peste trei mii).

  Părintele Sinca mi-a vorbit cu multă răbdare despre acei oameni care vin la biserică mânaţi de chemarea divină, aceia cu simţire autentică, plăcută Domnului, dar şi despre cei cu inima împietrită spre care nădăjduieşte să pătrundă, într-o zi, lucrarea lui Dumnezeu. Recunoaşte că e nevoie de multă muncă duhovnicească pentru a clădi Biserica lui Dumnezeu în sufletele oamenilor, că nu e uşor să vindeci acele suflete tulburate de păcat şi alte ispite lumeşti, că nu poate forţa oamenii să se aplece către credinţă, dacă ei nu-şi doresc asta. Asemeni Mântuitorului, preotul aşteaptă ca omul să se decidă şi din proprie iniţiativă să vină în Casa Domnului, să se deschidă prin Sfânta Spovedanie care este o taină minunată, cu adevărat ziditoare de frumos în sufletele oamenilor. De asemenea, preotul movilean simte că şi prin săvârşirea Sfintei Liturghii, nu doar prin Taina Spovedaniei, reuşeşte să zidească Cuvântul lui Dumnezeu în sufletele  credincioşilor.   

    Sufletul este unica valoare a omului, este practic oglinda inimii sale. Acesta deţine o frumuseţe care se naşte odată cu fiinţa umană, pentru că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este plin de  puritate si nobleţe. Pe Dumnezeu trebuie sa-L privim cu ochii sufletului, cu gândul şi cugetul curat. Nu-L putem înşela pentru că, aşa cum omul aici, pe pământ, are puterea de a sfinţi un loc, Dumnezeu are puterea de a ne sfinţi sufletele întru veşnicie. Şi este cea mai frumoasă lucrare de care poate beneficia fiinţa umană.

  Am plecat din biserica movileană cu sufletul liniştit după ce am ascultat predica părintelui şi, am simţit pentru o clipă că, în urma rugăciunii comune, pe care am făcut-o toţi cei prezenţi în sfântul lăcaş, am mai urcat o treaptă pe scara spirituală, la capătul căreia Hristos mă aşteaptă cu braţele deschise. Şi poate că astfel au simţit cu toţii...

  Aşadar, haideţi, dragi movileni, să pregătim în fiecare duminică grădina din suflet pentru a înflori în ea, cât mai frumos,  Cuvântul  lui Dumnezeu!

 Cornelia Vîju