Sub pleoapa sufletului






Cuvânt înainte

     Scriitoare şi publicistă, autoare a unor cărţi cuprinzând poezii, eseuri şi interviuri, Cornelia Vîju s-a hotărât să mai dăruiască cititorului încă un volum de versuri intitulat de astă dată: Sub pleoapa sufletului.
 Versurile oglindesc sufletul unui om talentat, din ce în ce mai stăpân pe uneltele sale. În persoana Corneliei Vîju, cu certitudine, avem de-a face cu un autor demn de toată atenţia.
  Prezentul volum este împărţit în patru cicluri de versuri iar, în final, autoarea a adăugat un poem de largă respiraţie despre care ne vom exprima aprecierile la momentul potrivit.
   Ciclul de poezii dedicat iubirii – intitulat sugestiv Sunt roua căzută în ale tale palme... - este cel mai amplu şi înfăţişează cititorului multele feţete ale acestui sentiment care pare a-i fi autoarei cel mai apropiat.
    Versurile Corneliei Vîju sunt simple, fără zorzoane sau încărcături stilistice, aceasta fiind conştientă de valoarea consemnării stărilor sale chiar şi-n acest mod. Se pare că viaţa a pus-o pe autoare în faţa mai multor feluri de a-şi privi la modul artistic sentimentele, autoarea asumându-şi cu delicateţe şi maturitate întreaga lor paletă!
    Felul în care-l priveşte pe cel de alături are timiditate, gingăşie, dar şi furie uneori, fapt ce o face aproape incredibilă în ochii cititorului care o cunoaşte din volumele sale anterioare. Bineînţeles că poezia de dragoste se scrie greu, însă poeta mai are destul de mers pe acest drum...
  În ciclul Sunt chiar trup din trupul tău, Doamne! - închinat credinţei - poeta îşi exprimă, cum e şi firesc, deplina ei încredere în Divinitate; Clopote negre,  Vinerea mare, Iubeşte-mă cum ştii Tu, Doamne!, Rugăciunea, Sunt o fărâmă din Tine... sunt poezii în care sentimentul adânc creştin, religios este redat într-un mod poetic adecvat, destul de apropiat tonului avut de asemenea în versuri semnate de Cornelia Vîju şi unde sentimentul acesta este destul de bine definit şi destul de bine ilustrat.
  În al treilea ciclu din volum, sub titlul Ecouri dulci de lire..., autoarea a adunat câteva poezii în care îşi manifestă dorinţa  de a vorbi despre creator şi creaţie, despre poet şi poezie.  În astfel de poezii, Cornelia Vîju se dovedeşte la început, întrucât a... teoretiza poetic asemenea concepte este un dat pe care orice autor şi-l poate exprima după ce a scris o viaţă întreagă...
  Totuşi, în Dor de poeţi, Poezia, Poetul sunt anumite elemente din ceea ce se poate chema crez poetic.
   În volumul Sub pleoapa sufletului  autoarea a adunat – sub titlul Mă doare roba primăverii sfâşiată... – şi câteva pasteluri reuşite din care merită subliniate: Iarna, Lună, Mă doare..., Primăvară, Primăverii, Primăvară, mlădioasă fecioară.  Pastelurile arată că poeta are afinităţi şi cu descrierea naturii.
  Surpriza volumului este constituită de poemul Movila Miresii (după legenda cu acelaşi nume - după cum menţionează poeta în subtitlu) şi care, cu îndrăzneală, fără niciun fel de reţinere, versifică o legendă!
   Prin acest poem Cornelia Vîju îşi exprimă - pe lângă dragostea şi ataşamentul pentru satul natal, Movila Miresii –adânca preţuire pentru istoria localităţii şi cultura izvorâte de aici; de asemenea cu un simţ al versificării corect, demonstrează şi faptul că posedă o bună cunoaştere etnofolclorică a acestei localităţi din Bărăgan.
   În privinţa versificării poeta Cornelia Vîju îşi doreşte să scrie şi în vers clasic – fapt ce pe alocuri chiar îi reuşeşte – dar şi în versificaţie liberă, lucru care – credem noi! – o avantajează.
   Desigur, stărilor, sentimentelor poetei le sunt adaptate modul de a realiza artistic precum şi folosirea unei anume versificaţii.
   În ansamblu, cu acestă nouă carte, Cornelia Vîju face un nou pas înspre crearea unui univers propriu, în care începe să se simtă tot mai sigură pe sine, fapt ce determină, bineînţeles, şi încrederea cititorului într-un asemenea creator.   
 Aurel Furtună

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam