1 Iunie – ziua internaţională a copilului -

   Când vara îşi deschide evantaiul zilelor sale, prima zi în care îşi arată zâmbetul, este  1 Iunie. Este ziua în care de pe ramul din sufletul fiecărui copil culegem cireşe coapte şi le mâncăm cu multă plăcere. Sunt atât de gustoase! Dintr-o dată pe chipul celor ce muşcă din delicioasele fructe, va înflori cu adevărat vara!
   Şi...  nu este o zi ca oricare altele, este ziua când în multe ţări copiii sunt sărbătoriţi, când se taie mii de torturi aniversare şi când pe buzele tuturor curge urarea : ,,La mulţi ani, copile!”
 Trebuia inventată o asemenea zi, pentru a se  aminti tuturor despre drepturile noastre, ale copiilor, care sunt  recunoscute de către cei mari,  copiii fiind protejaţi împotriva violenţelor şi având dreptul la libertatea de exprimare. Este ziua în care primim cele mai speciale daruri şi când orice dorinţă ne este împlinită de către cei dragi.
   Ce poate fi mai minunat decât zâmbetul inocent al unui copil? Parcă şi orele din această zi trec mai repede, soarele ne trimite raze fierbinţi, susurul izvoarelor încarcă zarea, păsările din crânguri dau concerte speciale, iar cerul ne pare cea mai curată oglindă din an.
  Perioada copilăriei este unică în viaţa fiecărui om, de aceea nici o clipă de-a ei nu trebuie risipită căci nu o vom mai regăsi niciodată. Este perioada cu cele mai frumoase emoţii pe care trebuie să învăţăm să ni le închidem într-un colţişor al inimii şi, peste ani, să le mărturisim viitorilor noştri copii.
  Aşadar, de 1 Iunie să lăsăm pictorii din noi să creeze cele mai frumoase desene, să întindem vii pânze şi să le încărcăm cu cele mai calde zâmbete ale celor mari, pe care, să-i prindem în hora vârstei noastre de aur.


Ionela Georgiana Vîju

2 comentarii:

  1. Ce ai primit de ziua copilui?
    La multi ani! Chiar daca esti un copil mai mare

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu? Multe zâmbete de la fiica mea!Căreia nu i-am putut rezista şi i-am făcut cadou promisiunea încă unei excursii prin ţară, în perioada vacanţei.
    Din păcate, astăzi, pe lângă lacrimile de fericire, am vărsat şi lacrimi de tristeţe deoarece am condus pe ultimul drum o persoană căreia îi purtam un respect deosebit, vecinul meu, lângă care am trăit de când mă ştiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

    RăspundețiȘtergere

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.