Tablou de primăvară

-->

    Miresmele florilor alunecă pe arcuşul viorii primei zâne a anului, Primăvara. Şi curg din petale viu colorate, peste care, razele soarelui şi-a aşternut nuferii aurii prinşi într-un joc al bucuriei.
   Ciripitul păsărilor este trecut prin sita norilor şi înălţat cât mai sus, ca să ştie întreaga zare că este sărbătoare, că este momentul renaşterii naturii. Florile de cireş au înveşmântat copacii cu rochia lor de argint, iar pământul pare să-şi scrie propriul basm de vis. Fluturaşi multicolori le sărută gingaş şi-şi culeg cu graţie curcubeul din aripi atunci când le ating.
  Păşesc sfioasă peste iarba verde şi mă tem să nu o strivesc sub tălpile mele, să nu cumva din neatenţie, să rănesc vreo aripă de-a primăverii. Închid ochii, îmi ciulesc urechile şi ascult. Da, ascult susurul de departe al râurilor, ce curg cu repeziciune, unduindu-se în apa lor cristalină.
   În poiană, observ bănuţii de păpădii ce râd şi aşteaptă să fie culeşi de mâini de copii, ce vor împleti coroniţe de aur, pe care şi le vor aşeza pe creştet, fericiţi, cinstind astfel viaţa, renaşterea. Şi... nu întâmplător cred că Sărbătoarea Învierii Domnului are loc primăvara, pentru ca oamenii să renască şi spiritual, o dată cu întregul Univers. Este timpul celor mai frumoase surâsuri, chiar vestitorul Mărţişorului, ghiocelul, ni le-a desenat pe chip. Chiar atunci, când i-am deschis uşa, în prima zi de martie, când a dezbrăcat cojocul iernii şi a transformat totul! Natura, oamenii, păsările! Aripile fine ale sale, ne-au aprins în priviri fericirea, iar muzica sa ne-a izvorât cu atâta candoare din inimi! A trezit în noi dorinţe proaspete, ne-a aşezat în palme vise minunate de copii, posibile doar prin puterea cuvintelor dulci, ce ni s-au prelins pe buze.
  Pentru o clipă mă simt pictor şi desenez pe pânza inimii, acest  minunat tablou al primăverii. Mi-l înrămez adânc în suflet, cu emoţia care mă cuprinde, cu dragoste şi lumină.
  În clipele următoare, mă consider muzician, şi adun de pe aripile zărilor cele mai minunate note, prin ciripitul privighetorii şi al ciocârliei.
  Iar în trupul poeziei, ascund cele mai minunate versuri, pe care mi le dictează însăşi natura zilelor de mai.
  Mă las purtată de aripile vântului jucăuş, încercând să culeg cât mai mult din şoaptele sale, să ascund în sufletul meu cel mai frumos ton de albastru pe care el îl desenează pe cerul celor patru anotimpuri. Să mă pierd în imensitatea vieţii şi să rămân cât mai mult timp legănată de braţele copilăriei. Căci, coşuleţul său e plin cu raze de soare, petale de flori, stele strălucitoare şi zâmbet de primăvară.
  Mi-am deschis braţele şi te cuprind cu iubirea mea, pe tine, primă fiică a anului!



    Vîju Ionela Georgiana,
 clasa a V-a, Şcoala cu clasele I-VIII Movila Miresii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam